20 aprilie 2012

Gand catre tine...

   Uneori am impresia ca trebuie sa trecem prin tristete si tot genul de incercari doar ca sa realizam fericirea clipelor pe care le-am trait candva cu cei dragi, pentru ca de altfel nu o sa avem cum sa le aflam pretul...
   L-am cunoscut in 2011, mai... Il urmaresc din 10.10.10 fara ca macar sa o fi facut intentionat, dar perpetuu am fost dominata de senzatia ca ne stim de-o viata, pentru ca ne completam perfect - cand eu sunt precum marea bulversata de furtuni, el stie sa ma linisteasca asa cum nimeni altul n-a stiut...
   Se zice ca lucrurile cu adevarat importante se intampla mai greu... Asa a fost si in cazul nostru, din motiv ca a fost necesar sa trecem in timp prin anumite experiente, pentru ca in final sa fim impreuna. Acum suntem micuti, avem 3 luni, abia incepem sa crestem. Desi nu prea sunt de acord cu ideea de a masura relatia in luni, ani, ci in trainicia legaturii care se formeaza intre noi, momente unice, sentimente frumoase...
   Datorita tie, am avut parte de 3 luni pline de cele mai deosebite trairi si am invatat ca dragostea adevarata ne ia pe aripile ei doar o singura data in viata. Ma simt cea mai norocoasa femeie din lume ca mi-a fost dat sa te-ntalnesc si sa te am alaturi atat la greu, cat si la bine. Esti intruchiparea visului meu - cel mai tandru, dulce, curajos si puternic barbat! Te iubesc enorm pentru felul in care stii sa gasesti solutie din orice situatie, pentru faptul ca-ti reuseste superb sa ma faci sa zambesc zilnic, pentru caldura imbratisarilor tale si pentru fiorii care-mi alearga prin tot corpul, pentru privirile pe care le nascocesti mereu noi, ochii in care ma pierd si ma regasesc de atatea ori... Te iubesc cu fiecare milimetru din mine pentru ceea ce esti si pentru ceea ce sunt si eu alaturi de tine! Si-ti multumesc ca ai stiut sa ma faci sa cred in tine, in noi, in viitorul nostru, si pentru tot efortul pe care-l faci ca sa poti stapani nebunia din mine, si pentru faptul ca stii sa ma tii cand vreau sa fug si sa m-ascund de tine.
   Esti tot ceea ce mi-am dorit, sau poate mai mult de atat... Si vreau ca ceea ce ne uneste sa infloreasca mereu. Sper sa te pot face fericit, pentru ca meriti.





   Te-am cunoscut in 2011, mai... Dar te-am iubit si te iubesc de-o viata...


5 ianuarie 2012

Bohemian Thoughts

Maybe we are not supposed to be together,
Maybe we are not able to make ourselves happy,

But the dreams with you are stuck in my mind like a morning melody which lingers all day long in our ears...


Maybe I'm a little too naive,
And maybe you're a great liar,

But I simply can't help myself out while listening to the trembling words that pour from your poisonously sweet voice...


Maybe you're the strongest drug,
Or maybe I'm the weakest force,

But there is nothing that can soothe the passion we have for each other, the passion that devours our souls and burns our bodies, the passion that steals all our weekends while keeping us on fire.


And maybe you feel that limitless fear inside,

But take the risk of going further.
Free my imagination and possess my conscience.
Draw our future with waterproof colours and let everyone around us wonder.
Hold my hand and love me...
Love me if you dare.

13 ianuarie 2011

About Love

Intotdeauna cand te astepti mai putin, ti se intampla lucruri cu adevarat extraordinare.

A fost o supriza deosebita! Iti multumesc, Steluto!



Song: About Love
Artists: Lee Loo
Music: Anastasia Levitchi (pentru mai multe detalii, accesati blogul ei: http://anastasiassoul.wordpress.com/)
Lyrics: me

4 ianuarie 2011

It's all about Me and You...

I'd like to hide all the things that I feel for you, I'd like to write about them on a paper and to throw it away deep in the ocean. I'd like you to find it and read it again and again...


My dear Lover,

You came in my dream last night and I'm getting sick. There is nothing that can help me. I don't want any treatments just because you're my disease. I like you being my bitter-sweet pain, even if it makes me feel so strange...
Do you remember the day when we've met? You looked so ordinary, but so different in the same time... In your blue eyes I found that something special that I was looking for during my entire life. Your angelic smile touched my heart like nothing else did before... I still see your face in front of mine and I still feel your voice in the wind. It seems like it was yesterday... It's hard for me to believe that the years have passed so fast.
Now, that you're not here by my side, I'd like to thank you for all the unique moments that we have spent together, for all your fragile kisses and for all your tender hugs. You were the only one that could warm my soul in that stormy winter nights. You were the only one that I could believe when you promised to take me to the moon and back. You were the only one that could make me scream of pleasure... I miss making love to you... I miss everything about you... My sweetheart, you made me feel so complete, but you're gone...
I want you to know that I'm still thinking of you. And there is nothing that can erase your image from my mind, nothing that can change my feelings for you. I hate the present just because you are not here to share everything with me, but I'm pretty sure that future is going to put us back together. Just promise not to forget me and never to let me go again!

With love,
your lost Sunshine, D.



31 decembrie 2010

Playing with music


Azi am venit cu ceva mai special pentru voi, asa ca deschideti-va Winamp-urile, WMP-urile, iTunes-urile, telefoanele, iPod-urile sau ce play-ere sofisticate mai aveti si apucati-va de testul asta, de-l postati la voi pe blog, dupa ce faceti cunostinta cu rezultatele mele!
Pentru a va cunoaste trecutul, prezentul si viitorul, va setati player-ul la consecutivitatea pieselor SHUFFLE/RANDOM si incepeti testul; la fiecare intrebare citita dati FORWARD si vedeti ce piesa pica. Piesa care canta e raspunsul la intrebare – scrieti-l si nu trisati, indiferent de logica.
Incep si eu:

1. Cum te simti astazi? Jan A.P. Kackzmarek - New Home; probabil tot inca mai visez la ziua in care o sa ajung sa stau de una singura in casuta mea...
2. Vei ajunge departe in viata? Maksim feat. Legalize - Nebo zasipai; adica o sa urc mai sus decat visez? :))
3. Cum te vad prietenii tai? Backstreet Boys - Shape of my heart; mm, romantica, visatoare si sufletista? Exact!
4. Te vei casatori vreodata? O-zone - Oriunde ai fi; deci ma casatoresc oriunde m-as afla, nu?
5. Care e tema preferata a celui mai bun prieten? Zdob si Zdub - Everybody; so funny! ce fac everybody in the casa mare?
6. Care e povestea vietii tale? Giants of Latin - You're my everything; "You're my everything and nothing really matters but the love you bring"... hmm, cine stie?!
7. Cum era in liceu? Donna Summer - Love to love you baby; ce sa zic? au fost tot genul de intamplari si idile, dar piesa e prea de tot!
8. Cum poti avansa in viata? Valerii Meladze - Krasivo; o, da? tocmai asa imi doream sa fie!
9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tai? Richard Clayderman - Love story; cum sa comentez?
10. Ce se preconizeaza pentru weekend? Ruki Vverh - Malish; damn, nu e prea devreme?
11. Ce cantec te descrie cel mai bine? BandEros - Pro krasivuiu zhizni; ce sa zic? I'm trying to live my life in the best way possible!
12. Dar pe bunicii tai? Arsenium - Rumadai; Buni, we gonna party till the morning light?
13. Cum iti merge in viata? Kelly Rowland - Commander; "From here on out I'll be your commander". Deci e evident raspunsul, nu?
14. Ce melodie iti va canta la inmormantare? Berlin - Take my breath away; mda, care respiratie?
15. Cum te vede restul lumii? Viagra - Obmani, no ostan'sea; hm, Viagra???
16. Vei avea o viata fericita? Trey Songz - Made to be together; astrele spun ca pe plan sentimental o sa fie destul de ok!
17. Ce cred prietenii cu adevarat despre tine? 3SE - Ieri si azi; da' maine ce ne facem?
18. Sunt persoane care te doresc in secret? Richard Marx - Right here waiting; sunt, si ma asteapta!
19. Cum ma fericesc singura? Toploader - Dancing in the moonlight; Pe bune? Am fugit afara!
20. Ce ar trebui sa faci cu viata ta? Ryan Leslie - Promise not to call; chiar daca o sa-mi fie dor sa-ti aud vocea? chiar daca o sa am ceva important de zis? chiar daca... sa promit?

1 noiembrie 2010

Farame de suflet in delirul muzicii de pian


E trist cand ninge-n suflet cu petalele de amintiri ale unei iubiri ascunse. Mi-e greu sa visez la tine cand esti intr-atat de departe. As avea atatea lucruri sa-ti spun, dar nu pot sa rostesc decat tacerea cu buzele inghetate de dor. Cuvintele sunt prea putine ca sa ajunga soapte trimise cu drag sa-ti incante auzul; mi-e teama c-ar deveni hrana pentru vantul care incearca sa taie cu nepasare firul ce ne mai tine impreuna. Nu pot sa-mi imaginez sa traiesc intr-o lume lipsita de tine... Refugiu mi-ar fi dorintele noastre, care inca mai sclipesc in speranta de a se implini vreodata. Sa stii ca si eu inca mai cred in clipa in care o sa-ti sarut ochii senini, o sa-ti mangai chipul cu umbre de copil si o sa te iau in brate. Atunci n-o sa te mai las sa pleci de langa mine.


Nu am putut sa cred ca timpul si distanta stiu sa doara...


Imi lipsesti enorm, inger ratacit prin lume!



9 octombrie 2010

Ploua... Orasul se scalda-n tacere, iar sufletu-mi tremura in delir, culegand soaptele stinse de un dor nemarginit... Candva eram doua strune de chitara, ce incercau sa compuna un vis rebel de primavara sub plapuma iluziilor. Ma luai de mana si alergam descult prin ploaie, in cautarea unui colt de curcubeu... Te iubeam pentru ceea ce ma faceai sa simt, pentru felul in care protejai inima mea de copil si-mi umpleai ochii cu lacrimi de fericire. Te iubeam pentru ca existai, pentru ca existam si eu odata cu tine. Te iubeam pentru povestea in care-am crezut cu toata naivitatea fiintei mele, iar acum... acum iubesc jocul elegant picaturilor de ploaie si umbra rece a sarutului tau sters de pe buzele mele, iubesc prezentul si tot ce m-a facut sa uit de tine, iubesc sa ascult melodia toamnei in asteptarea frumosului ce are sa urmeze...



Iti multumesc ca m-ai facut sa aflu ce-i iubirea, suflet de hartie!



11 mai 2010

Sometimes...

there are so many feelings...



but so few words to say...

12 aprilie 2010

Din umbra de peruzea


"Își impunea să-l uite. În fiecare noapte plângea. La lumina lunii, lacrimile fierbinți îi inundau finețea tenului. Sufletul îi era pustiit; o bucată din el s-a desprins odată cu plecarea persoanei alături de care a făurit cel mai sincer sentiment - dragostea, iar cealaltă a devenit amorțită de risipa iluziilor coapte, ce-i coloraseră viitorul în roz. Vorbele spuse de el cu un ton exorbitant de grav, îi înjunghiaseră inima. Nu simțea nimic, în afară de o goliciune care-i apăsa respirația și o făcea să nu mai creadă în vise, în lume, în sentimente... "- Din acest moment s-a terminat totul între noi. Poți să pleci, nu ne mai leagă nimic... - Nici chiar amintirile trecutului? Nici toate sacrificiile pe care le-am făcut pentru tine? De ce ar trebui ca tot ce-am făurit în acești ani împreună, să se spulbere într-o clipă? De ce?!" El n-a stat să-i explice. A luat cheile de la mașină și a plecat... Această scenă-i revenea în minte permanent, și oricât nu încerca să alunge gândurile legate de el, era zadarnic. Imaginea lui îi bântuia conștiința asemeni unei fantome ce nu-și poate găsi liniștea..."
Firul inspirației mi-a fost tăiat de un apel. Era regizorul. Trebuia să stabilim o întrevedere pentru a pune în discuție organizarea unui casting. Aveam nevoie de încă câțiva actori pentru noul nostru film.
De șase ani m-am stabilit în București. În Chișinău mi-au rămas părinții, prietenii, rudele. Chiar dacă am fost nevoită să las în urmă tot ce era al meu, tot de ce m-am atașat în primii nouăsprezece ani de viață, nu regret absolut nimic. Din contra, faptul că am nimerit singură într-o lume nouă, mi-a oferit curaj să înaintez cu pași grăbiți spre realizarea scopurilor mele.
Noua poartă a destinului, care, în aparență, s-a deschis atât de ușor, pregătea să-mi ofere o nebănuită serie de întâmplări, care, la rândul lor, aveau să mă marcheze într-un fel sau altul.
Bucureștiul, de altfel, m-a fascinat din prima clipă în care am pășit pe străzile lui. Chiar dacă este un oraș în culori mai șterse și cu o atmosferă tensionantă, în nici un moment n-am avut ezitări în ceea ce privește decizia de a mă stabili aici; aici, unde totul pare să-mi fie atât de familiar.
În primii doi ani de trai într-o nouă capitală mi-a fost mai dificil. Mă simțeam singură într-o oarecare măsură, chiar dacă am reușit să-mi fac o listă destul de impunătoare de cunoștințe care-mi ofereau sprijinul ori de câte ori apelam la ei. Deși îmi părea că trăiesc un vis, deoarece am obținut accesul în societate într-un mod plin de admirație și reușeam să transfigurez în realitate tot ce-mi planificam cu atâta grijă, aveam momente în care trebuia să lupt cu mine însămi. Exista un inexplicabil dezechilibru între succesele mele și starea mea spirituală. Era un strigăt din interior, simțeam că am nevoie de o schimbare.
Între timp, schimbările au survenit de la sine. Pe când îmi făceam studiile în anul II la Facultatea de Management și Relații Internaționale, mi-a făcut cu ochiul șansa de a mă afirma ca o personalitate cu un simț al creativității foarte rafinat. Am auzit întâmplător despre un program care oferă studenților oportunitatea de a se afirma într-un domeniu mai puțin tentant pentru unii dintre noi, și anume, lumea actoricească. Și chiar dacă nu am avut nici o oarecare tangență cu această sferă de activitate, am hotărât să-mi pun la încercare individualitatea. Evident că am avut momente de ezitare, dar am reușit să mă las convinsă de două prietene, care deși mă știau foarte calculată și rezervată, căci priveam lucrurile doar din extremele filozofice și realiste, credeau în mine și în succesul meu. Vedeam un licăr de speranță în ochii lor de fiecare dată când se întâmpla să punem în discuție acest subiect. Am început să capăt încredere, chiar dacă-mi părea că ele sunt cele care cred în mine mai mult decât eu puteam să cred în propriile mele forțe și abilități. Întotdeauna mă încurajau prin vorbele lor: "Șansele nu sunt decât sclipirile destinului, care îndeamnă oamenii să urce cu câte o treaptă mai sus spre făurirea personalității. Nimic nu e mai important decât să ai dorință și să crezi în capacitățile tale, căci viitorul îți va surâde cu siguranță!" Și viitorul mi-a surâs, într-adevăr. Era o zi de iarnă extraordinar de geroasă. În timp ce mă îndreptam spre locul în care viața avea să ia o altă întorsătură, orașul părea fără suflare; dormita amorțit sub stratul fin de mătase diafană. Ajunsă într-un studio echipat cu bun-gust, am fost supusă unei probe la care trebuia să recit niște versuri extrase la întâmplare. Apoi mi-au fost adresate câteva întrebări, răspunsul cărora trebuia să sune cât mai creativ. Trupul meu, îmbrăcat într-o ținută extrem de elegantă, tremura de emoțiile pe care nu reușeam să le stăpânesc. Tremuram asemeni unei flăcări ce pâlpâie în adierea vântului primăvăratec. Rezultatele nu au fost făcute publice imediat. Abia mai târziu am aflat că la acea preselecție au participat peste două mii de tineri, dintre care o bună parte fuseseră absolvenți ai Facultății de Muzică si Teatru.
Timpul se scurgea foarte repede. Iarna își pregătea deja valizele pentru a ne părăsi țara, iar eu deocamdată nu primisem nici un răspuns. Simțeam cum steaua speranței mele își pierde treptat din strălucire. La un moment dat, mi-am și luat gândurile de la acel casting. Eram conștientă că viața nu ne oferă doar surprize, ci și eșecuri. Pe lângă cursurile ce se țineau la facultate, am hotărât să-mi caut un job, pentru că nu prefer să risipesc timpul pe nimicuri. Din start m-am oferit drept voluntar la un adăpost pentru maidanezi. Animalele ocupă un loc aparte în sufletul meu. Primesc o satisfacție fără margini când observ că tristețea din ochii lor dispare. Sunt mult mai receptivi decât oamenii și știu să răspundă la afecțiunea cu care îi tratez. După o săptămână de voluntariat, am reușit să iau legătura cu o companie internațională, care s-a hotărât să ne ofere sprijin financiar. Teritoriul adăpostului s-a lărgit pe o suprafață de două ori mai mare decât fusese stabilit inițial. Mi s-a propus funcția de vicedirector al acestui "orfelinat" pentru animale. Evident că n-am putut rata această ocazie, am acceptat. […]
Era o dimineață superbă de martie. Razele de soare se strecurau ștrengărește prin fereastră pentru a mă învălui într-o ploaie de mângâieri catifelate. Deodată, începe să-mi sune telefonul. O clipă mi-a fost de ajuns ca să mă reprofilez din tainica lume a viselor, în cea reală. Răspund. De la celălalt capăt al firului mă salută o voce masculină. Cuvintele lui, care păreau să fie scăldate-n căldură, m-au făcut să-mi îndrept gândurile mult prea departe, astfel încât nu mai eram atentă la ceea ce mi se comunica, ci doar la tonalitatea glasului acestui necunoscut. Am reținut o singură frază: "În viitorul apropiat veți primi o scrisoare care va conține toate condițiile prevăzute pentru o colaborare eficientă". Nu aveam nici cea mai vagă idee la ce fel de colaborare se referea subsemnatul domn... Am continuat să fiu aeriană pe parcursul întregii zile, fără ca măcar să-mi dau seama de acest lucru...
Seara, în timp ce mă îndreptam spre casă, acolo unde se află lumea mea plină de amintiri, vise și speranțe, lume în care mă refugiez ori de câte ori mă întorc obosită după o zi plină de cursuri și muncă, am observat un plic roz în cutia mea de corespondență. Primul gând care mi-a venit în minte când am văzut acel plic jucăuș, a fost că cineva încearcă să-mi organizeze o farsă. Am intrat în garsonieră și am deschis imediat scrisoarea. Conținutul m-a făcut să imortalizez pentru un moment prezentul. În felicitare mi se comunica faptul că sunt printre cei zece câștigători ai concursului de actorie și de ea era anexat un contract în care se prevedeau opțiunile referitoare la viitoarele mele spectacole. De bucurie am simțit că plutesc în al nouălea cer, chiar dacă acel cer era aici, pe pământ. Cu prilejul acestui succes, am organizat o petrecere pe cinste, cu multă distracție și voie bună. Deși această noutate s-a făcut așteptată de mult timp, acum aș putea spune că merita... O altă latură a vieții se pregătea să-mi iasă-n cale și să-mi ofere să-i sorbesc din gustul ei dulce cu nuanțe amărui...

5 aprilie 2010

Glasul tacerii

risipeste trairi in umbra iluzorie a amintirilor. Insir pe foaie ganduri pline de trecut, ganduri inaripate, ce nu vor sa devina prizoniere ale constiintei. O piesa incearca sa retraiasca povestea noastra... Tu - inger cu bucle rebele si zambet infantil, eu asemeni unui fluture cu vise naive, in cautarea dorului de primavara... Schimb de priviri, nopti de nesomn, plimbari sub clar de luna... Imbratisari calde, atingeri imprimate pe piele, promisiuni plutind spre eternitate... O clipa fusese de ajuns ca sa devii patima nebuna a sufletului meu, iar eu - raza ta de soare. Imagine perfecta pictata -n pulbere de stele, expusa prea devreme in vazul lumii. Am ratacit pe potecile vietii si ne-am instrainat... S-a destramat jocul nostru... Tu nu mai ai acel chip de copil, eu am ramas fara aripi. Dar totusi stiu ca inca ne mai coplesesc sentimentele demult apuse. Inca mai simt lipsa ochilor tai, in care marea-si pierdea seninatatea, si tu... tu inca mai tresari in somn cand te sarut imaginar de noapte buna.


Sa stii ca inimile se vindeca, iar acordurile de chitara pot fi improvizate vesnic...



25 martie 2010

Forgotten Echoes of a Paper Heart...



You know, baby...

There are moments in my life, when I feel like it's missing a piece from the puzzle of my heart...

Could you help me to find it?
Could you release my dreams and blow them to the rainbow?
Could you whisper me the words I want so much to hear and promise that our love will last forever?
Could you give me wings to fly to the place where we belong together?
Could you kiss the pain away and never bring it back?
Could you be my only one?

Just tell me, could you do it, baby?



19 martie 2010

Reverberatie a sufletului meu


Timpul a avut grija sa astearna peste aceasta seara un vals cu nuante de melancolie, indemnand sufletele sa vibreze, regasindu-se in memoriile trecutului apus. De multa vreme imaginea ta nu-mi mai alearga prin minte; probabil si-a schimbat locul de joaca, sau si-a gasit un alt destin plin de candoare, asupra caruia intentioneaza sa-si lase amprenta. Visele mele au renascut si-au inceput din nou sa zboare pe aripi de inger, pe aceleasi acorduri optimiste de chitara. Inca mai cred in dragoste eterna, in fluturi si-n primavara, chiar daca ai vrut sa-mi stingi sentimentele cu o furtuna si apoi sa ma lasi sa ma pierd in intuneric. Ai uitat ca-n orice labirint al vietii exista si o cale care nu ne rataceste in nestire?...

Imi place sa ma plimb prin ploaie, pentru ca-mi confera acea armonie spirituala in care-mi pot picta cugetul la infinit. Doar ea reuseste sa-mi asculte ecoul inimii si sa-mi stearga conturul tristetii... De data aceasta insa n-are acelasi efect. Acolo unde domina pustietatea si frigul, inca se mai gasesc umbre de lacrimi calde si adieri de dor. Desi se zice ca totul ramane in urma odata cu scurgerea secundelor, avem momente in care flacara demult uitata reinvie din cenusa si incearca sa palpaie-n gol lipsita de orice speranta. Astazi imi permit sa ma gandesc la tine pentru ultima oara, si apoi o sa te inchid cu o mie de lacate in cel mai tainic loc al sufletului meu...

Ai plutit adesea printre visele mele, ai tesut iluzii, pe care le-ai si distrus intr-un final, ai transformat un joc de cuvinte in unul de trairi superficiale, care n-a stiut sa dureze. Acum sper sa ai si cateva clipe ca sa-mi citesti printre randuri scrisoarea de adio. Am compus-o din stropi de ploaie pe geamul din dormitorul tau, prin care intalneam cu drag rasaritul de soare.

P.S. Iti multumesc pentru amintirile cu noi, schitate pe un colt de stea. Sa stii ca am pornit in cautarea unei iubirii de basm pe care tu n-ai fost capabil sa o creezi.

25 februarie 2010

Ganduri...

Sunt momente in care te regasesc printre umbrele violete ale viselor mele, momente in care amintirile renasc din cenusa si se impanzesc in golul odaii. Adun imagini din trecut asemeni pieselor de puzzle, ca sa recompun povestea noastra. O fac fara sa constientizez... Un inger cu chip sters ma vegheaza de pe pervazul plin de praf. Luna isi reflecta singuratatea in geamul obosit de priviri straine. In minte imi rasuna melodia iluziilor risipite-n neant. Cat de straina imi parea alta data... Insa acum a devenit craiasa gri a sufletului meu, pentru care plonjarea-n neliniste s-a transformat in deprindere.

Nu mai stiu nimic despre tine, decat ca ai ramas un gand pe care l-am notat cu mana tremuranda in jurnalul meu cu pagini galbene atunci cand mi-ai adus in dar fericirea... Apoi te-ai pierdut in trecut, pentru ca lucrurile frumoase inca n-au invatat sa reziste in timp...

Ani in sir am adunat clipe de dor pe care astazi le indrept pe aripi de fluture spre inima ta, ca sa nu uiti de mine niciodata...


14 februarie 2010

What is love?

...senzatia pe care o simti cand buzele lui iti saruta chipul...



...fiorii ce-ti strabat trupul la fiecare atingere a lui...



...dorinta arzanda de a striga intregului univers ca el este cea mai draga fiinta pentru tine...



...tendinta de a petrece impreuna cu el fiecare clipa libera de care dispui...



...cele mai trasnite idei care-ti vin in minte pentru a-i oferi un zambet...



...bucuria de a-l vedea on-line...



...placerea de a-i fi aproape, indiferent de vremea de afara...



...capacitatea de a-i citi gandurile din priviri...



...vesnica asteptare in care te afli pana-i auzi vocea in telefon...



...protectie, intelegere, fidelitate, pasiune, tandrete, caldura...



...dar si teama, durere, confuzie...



...lacrimile fierbinti sterse de stropii de ploaie...



...dorul si singuratatea pe care le simti cand el nu-ti este alaturi...



...tristetea despartirilor...



...si bucuria impacarilor...



Dragostea este un inger cu chip inocent de copil, pe ale carui aripi dormiteaza cele mai intense trairi. Dragostea este candela vesnic arzanda a sufletelor noastre. Dragostea este totul...


"Si daca dragoste nu e, nimic nu e" M. Preda


1 februarie 2010

Apus cu tine...


Iti ating chipul cu degetele tremurande. Iti sarut cu patima buzele de catifea. Simt cum incep sa-mi arda obrajii de la acele cateva lacrimi care-mi tradeaza tainele inimii. Indemn sufletul sa soarba din otrava iluziilor tocite pentru ultima oara. Iar apoi... Apoi o sa dispar din viata ta, precum se sting meteoritii, precum se topesc fulgii de zapada in palma.

S-a facut tarziu... Pasesc fara sa mai privesc in urma. Adio pentru totdeauna, hot de vise!


P.S. Mi-am oprit un colt din zambetul tau senin, ca sa-mi aminteasca de zilele scaldate-n pasiunea noastra.

11 ianuarie 2010

Speedtest

59 de cuvinte


Niciodata nu m-am gandit la cate cuvinte as fi in stare sa scriu pe minut :D

7 ianuarie 2010

Ecouri fara glas


Nu mai esti aici... Si totul s-a schimbat odata cu plecarea ta; materia a preluat alte forme, alte culori. De parca am trait un vis cu tine, iar acum am fost trezita la realitate. Lumea e moarta - nu simte, nu zambeste, se zbate pe ritmuri monotone in capcanele destinului. Plutesc si eu in superficialitate, fara vreun scop anume. Doar bataile inimii ma fac sa cred ca traiesc, cu toate ca si ele emana durere, tristete, oboseala. As incerca sa ma reprofilez in prezent, dar sunt prinsa in umbrele trecutului. Ele nu vor sa ma elibereze, ma sufoca. Incep sa ma sting ca flacara unei lumanari, inchisa sub un clopot de sticla. Doar amintirea mai poate face sufletu-mi sa vibreze.
Scriu despre tine, pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricand.
Mi-e dor de ochii tai, de acea privire, in care simteam ca ma topesc, picatura cu picatura; acea privire in care ma refugiam ca sa uit de toate necazurile, pentru ca ea stia cum sa ma aline; acea privire, de care ma indragosteam iar si iar, la fiecare revedere, ca-n prima zi in care mi-a fost dat sa te intalnesc. Mi-e dor de fiorii care-mi aprindeau toate simturile si ma faceau sa tremur la fiecare atingere a ta. Mi-e dor de un zambet, de acel zambet senin, care-mi mangaia chipul mai afectuos decat adierea vantului ce se joaca in parul meu acum, cand pasesc agale pe aleea necunoasterii. Mi-e dor de naivitatea si inocenta cu care adunam vise din stelele cazatoare, pierduta in caldura bratelor tale puternice. Mi-e dor de diminetile in care deschideam ochii si tu erai alaturi de mine. Imi placea sa pun capul pe pieptul tau, sa-ti ascult cantecul inimii, sa-ti simt respiratia, sa te admir cum suradeai prin somn. Erai asemeni unui inger ce odihnea in patul meu... Mi-e dor de ceea ce reprezentam eu cand eram cu tine; mi-e dor de noi, de lucrurile care uneau doua suflete intr-unul singur... Mi-e dor de buzele moi, de lumina, de soare...
E iarna iar, si m-am inchis intr-un castel de gheata. Cand o sa revii, nu ma mai cauta. N-o sa ma gasesti in valsul fulgilor de nea. Asteapta-ma doar, poate ma intorc. Ai grija de visele noastre.



22 decembrie 2009

Rime


I am a streak, you are a light,
You are a star, I am the night,
You are the day, I am the sun
And without you I am no one.

You are the king, I am the queen,
You are my wish, I am your dream,
I am your sea, you are my sky
And without you I cannot fly.

I am the pain, you are the joy,
I am your song, you are my toy,
You are the air, I am a leaf
And without you I cannot breathe.

I am the sunshine, you are the dark,
You are the fire, I am the spark,
You are an angel, I am your wing,
Only for you I'd like to sing.

You are a secret, I am a kiss,
You are the one I really miss.
I am your hope, you are my love
And our passion flies above.

20 decembrie 2009

O raza de lumina

Toata ziua am fost invadata de ganduri... N-am stat sa depan amintiri, le-am adunat pe toate intr-o cutie si am ascuns-o mult prea departe de sufletul meu. M-am desprins de trecut, l-am lasat in urma, caci nu ma mai preocupa. Conteaza prezentul. Contez eu. El? Nu. Sau poate nu pentru mine... Mi-e mai bine asa, savurez din plin libertatea de a face ceea ce-mi doresc.
Am devenit alta - straina pentru el, dar nu si pentru ceilalti. Sunt dornica de nou, am sete de viata. Mi-am regenerat puterea de a visa; am realizat ca visele pot fi frumoase si fara ca cineva sa-mi fie alaturi. Am inceput sa observ ce se intampla in jur. Imi place ceea ce vad. Si totusi riscam sa pierd aceasta lume... Aveam ochii inchisi de pulberea iluziilor ce dormitau pe genele mele. Ce bine e ca vantul a spulberat totul! Ce bine e ca m-am trezit la realitate!
Simt ca incep sa prind aripi. Curand voi invata din nou sa zbor. Tu, trecatorule, indeamna-ma sa am curaj, ajuta-ma sa cred ca n-o sa mai cad! Sau alege sa treci nepasator pe langa mine, in caz ca ai putea sa ma ranesti. Ma voi inalta singura.


Twilight Melody Bella's Lullaby


13 decembrie 2009

My sister's keeper


Ai incercat vreodata sa dai o definitie vietii? Te-ai intrebat care-au fost circumstantele in care ai aparut pe lume, sau ai stat sa te gandesti care-ar fi rostul tau pe acest pamant? De ce unii se nasc in familii avute si nu ajung sa cunoasca ce-ar insemna sa duci lipsa de ceva, pe cand altii nici macar nu au cui sa zica "mama" sau "tata"? De ce unii reusesc cu usurinta sa obtina ceea ce-si doresc, iar altii sacrifica totul, pentru ca, pana la urma, sa se aleaga cu nimic? De ce unii se chinuie sa creeze frumosul, iar altii calca in picioare orice le sta in drum? De ce unii alearga nepasatori in nestire, pe cand altii se zbat pentru fiecare secunda? Poate ca e prea devreme sa aflu raspunsul acestor intrebari, sau poate ca n-o sa-l aflu niciodata...
Tind sa cred ca viata este o continua schimbare, un amalgam de sentimente si trairi, cea mai dura incercare la care este supus fiecare dintre noi. Zilnic ne ciocnim cu cele mai diverse situatii: ne bucuram de victorii, suferim infrangeri, daruim iubire, gustam din amaraciunea dezamagirilor si viselor distruse, fara ca sa ne explicam de ce se intampla acestea. Acordam prea multa importanta lucrurilor marunte si tratam cu indiferenta ceea ce-ar reprezenta intr-adevar o valoare. Alergam prin viata ca printr-un labirint, fara sa-i cunoastem calea cea dreapta. Ajungem in intersectii si pasim cu nehotarare pe o poteca, pentru ca apoi sa privim cu regret in urma si sa o cautam pe alta. Ne cream stereotipuri si iluzii, ducem o continua lupta cu noi insine pentru a atinge perfectiunea, desi suntem constienti ca ea nici macar n-ar exista. In momente de nebunie (sau prostie) alegem sa ne inarmam cu cruzime si sa mergem impotriva destinului, impotriva oamenilor dragi, impotriva celor mai pure sentimente. Ne implicam in cursul vietii altora si dirijam cu sufletele lor asemeni unor marionete dintr-o piesa ieftina de teatru. Treptat, omoram si ceea ce-a mai ramas viu in noi si ne transformam in roboti. La ce ne-ar mai folosi inima, daca preferam sa nu mai ducem cont de ceea ce simte?
Acum cateva ore, am vizionat un film care m-a pus pe ganduri... Nu sunt in stare sa explic toate impresiile pe care mi le-a lasat acesta. Cred ca merita sa fie vazut de fiecare. Sensibilizeaza...


Mai jos expun trailerul.

8 decembrie 2009

...


Ore în șir ai hoinărit pe străzile pustii fără să-ți poți explica de ce ai ales să faci acest lucru. Într-un final ți-ai regăsit liniștea. Te-ai așezat pe banca cea de altă dată. E noapte și e frig, dar mai contează? Nu ai de ce să-ți fie teamă. Te învelești cu amintiri, dorințe neîmplinite și regrete. Ele sunt tot ce ți-a mai rămas din visul pe care l-am trăit cândva împreună... Era prea frumos ca să fie adevărat... Ce ne mai leagă acum? Nimic... Doar trecutul...
Stai neclintit în tăcere. Fruntea ți-e plină de gânduri. Ochii tăi nu mai au nici o urmă de strălucire... Te-ai schimbat... Nu cred că te-aș mai recunoaște...
Auzi un mers pe tocuri, care te readuce în lumea reală. Îți ridici privirea și zărești o umbră. Cu fiecare secundă, e tot mai aproape de tine. Un miros de parfum care-ți pare atât de familiar, inundă întregul parc. Tresari... Nu-ți vine să crezi că am hotărât să mă întorc. Pornești cu pași grăbiți spre mine. Inima începe să-ți bată în ritmuri intense. Secundele care ne mai despart îți par o eternitate. Arzi de nerăbdare să mă strângi în brațe. Sufletul îți tresaltă de fericire. Niciodată nu te-a mai încercat o astfel de stare... Observi că m-am oprit și simți că ți se întretaie respirația. Nu ai vrea să mă pierzi pentru a doua oară. Formulezi în gând fiecare frază pe care intenționezi să mi-o zici. Realizezi că prea multe cuvinte au rămas nerostite încă de atunci... Nu obișnuiam să ne exteriorizăm sentimentele. Acum însă totul va fi altfel. Ești predispus să schimbi situația... Sau poate nu... Ai încetat să mergi... Și totuși ești atât de aproape de mine! Încerci să mă iei de mână... Dispar... Zadarnic îmi cauți chipul în lumina lunii. Îmi strigi numele, dar nu auzi decât ecoul glasului tău... Ce-a fost? Un vis? Nu... Iluzia acestuia, transfigurată in tristul adevăr al prezentului... Dezamăgire...
Îți pare rău, deși nu ești capabil să schimbi nimic. Sufletul îți suspină... Oftezi... Îți pui mănușile și pornești spre casă, îngândurat și singur...

30 noiembrie 2009

În culori


A sărit din pat și s-a îndreptat spre fereastră. Dimineața cețoasă de toamnă îi prevestea o nouă zi plină de monotonie. Pe chip i se zăreau urmele de oboseală. Erau amprentele rămase după o noapte nedormită. N-a dus cont de scurgerea timpului, a avut de înfruntat prea multe gânduri. Încă nu-și revenise... A simțit o aromă puternică de cafea și s-a întristat. Obișnuia să-i prepare cafea iubitului, înainte ca să-l petreacă la serviciu. Adora să aibă grijă de el...

Totuși n-a stat să rătăcească prea mult pe aleile amintirilor. A mai privit o dată în oglindă pentru a se convinge că pantofii i se asortează perfect cu ținuta pe care a ales s-o poarte, dar atenția i s-a focusat asupra altui detaliu - ochii. A observat pustietatea care se reflecta în ei și a înțeles că nu mai poate continua pe aceeași lungime de undă. Viața avea nevoie de o schimbare... Și-a luat paltonul și a ieșit, dar nu ca de obicei. Lăsase cheile de la mașină pe pervaz; a pornit pe jos. În fața blocului o întâmpinase un bătrân. Se pare că aștepta pe cineva. În privirea lui încă mai ardea o flacără mică de speranță, chiar dacă acel cineva nici măcar n-avea de gând să apară...

Fata pășea încet, fascinată de frumusețea din jur. Lumea îi părea deosebită. Un copil i-a zâmbit inocent. Ochii ei și-au regăsit sclipirea de altădată... S-a simțit fericită; probabil a trăit cea mai fericită clipă din ultimele săptămâni...
S-a schimbat...A învățat să cadă și să se ridice... A învățat că orice sfârșit prevede un nou început... A învățat să savureze bucuria din cele mai mărunte lucruri, cărora nu le acorda destulă importanță până acum... A îndrăgit toamna...

A învățat să iubească viața, cu toate culorile ei...

Când comentariile sunt în plus...



una dintre piesele care-mi îndreaptă gândurile spre el...

27 noiembrie 2009

Ieri era un vis... astăzi e doar scrum...



O privire nevinovată aruncată pe furiș... O sclipire de fericire reflectată în roua dimineții chiar din prima clipă în care mi-a fost dat să te cunosc... Emoții... Un zâmbet sincer... O primă atingere șovăitoare... O îmbrățișare plină de căldură și afecțiune... Destăinuiri rostite cu buzele tremurânde... Fiori... Pasiune... Iluzii coapte... Bătăi de inimă tot mai intense... Un amalgam de sentimente pure... Și-un singur vis - nimic să nu ne mai despartă...

Îți mai amintești? Era frumos, poate prea frumos ca să dureze... Acum totul e altfel... Rătăcesc printre ruinele de gânduri și promisiuni deșarte... Privirea care vibra de fericire atunci când îți zăream chipul, astăzi e goală și întunecată... Sufletul suspină în tăcere... Singurătate... Nesiguranță... Timiditate... Toate își lasă amprenta asupra mea...

Nu mai vreau să visez... De ce aș face-o, dacă nu te mai am pe tine? Nu mai am curaj... Nu am ambiție... Nu-mi ajung puteri ca să înfrunt lumea... Încerc să mă ridic... Ascund nehotărârea și tristețea care-mi mistuie ultimul licăr de speranță... Schițez pe față un zâmbet fals, dar nu rezistă prea mult timp... Nu pot să mă prefac... Nu sunt actriță...

De ce s-a spulberat totul? De ce-a rămas doar scrum în urma ta? De ce mă chinuie amintirile? Am prea multe întrebări și prea puține răspunsuri...

Și totuși încă mi-e dor... Ajută-mă să cred din nou în tine...

Search