E trist cand ninge-n suflet cu petalele de amintiri ale unei iubiri ascunse. Mi-e greu sa visez la tine cand esti intr-atat de departe. As avea atatea lucruri sa-ti spun, dar nu pot sa rostesc decat tacerea cu buzele inghetate de dor. Cuvintele sunt prea putine ca sa ajunga soapte trimise cu drag sa-ti incante auzul; mi-e teama c-ar deveni hrana pentru vantul care incearca sa taie cu nepasare firul ce ne mai tine impreuna. Nu pot sa-mi imaginez sa traiesc intr-o lume lipsita de tine... Refugiu mi-ar fi dorintele noastre, care inca mai sclipesc in speranta de a se implini vreodata. Sa stii ca si eu inca mai cred in clipa in care o sa-ti sarut ochii senini, o sa-ti mangai chipul cu umbre de copil si o sa te iau in brate. Atunci n-o sa te mai las sa pleci de langa mine.
