Gand catre tine...

   Uneori am impresia ca trebuie sa trecem prin tristete si tot genul de incercari doar ca sa realizam fericirea clipelor pe care le-am trait candva cu cei dragi, pentru ca de altfel nu o sa avem cum sa le aflam pretul...

   L-am cunoscut in 2011, mai... Il urmaresc din 10.10.10 fara ca macar sa o fi facut intentionat, dar perpetuu am fost dominata de senzatia ca ne stim de-o viata, pentru ca ne completam perfect - cand eu sunt precum marea bulversata de furtuni, el stie sa ma linisteasca asa cum nimeni altul n-a stiut...

   Se zice ca lucrurile cu adevarat importante se intampla mai greu... Asa a fost si in cazul nostru, din motiv ca a fost necesar sa trecem in timp prin anumite experiente, pentru ca in final sa fim impreuna. Acum suntem micuti, avem 3 luni, abia incepem sa crestem. Desi nu prea sunt de acord cu ideea de a masura relatia in luni, ani, ci in trainicia legaturii care se formeaza intre noi, momente unice, sentimente frumoase...
   Datorita tie, am avut parte de 3 luni pline de cele mai deosebite trairi si am invatat ca dragostea adevarata ne ia pe aripile ei doar o singura data in viata. Ma simt cea mai norocoasa femeie din lume ca mi-a fost dat sa te-ntalnesc si sa te am alaturi atat la greu, cat si la bine. Esti intruchiparea visului meu - cel mai tandru, dulce, curajos si puternic barbat! Te iubesc enorm pentru felul in care stii sa gasesti solutie din orice situatie, pentru faptul ca-ti reuseste superb sa ma faci sa zambesc zilnic, pentru caldura imbratisarilor tale si pentru fiorii care-mi alearga prin tot corpul, pentru privirile pe care le nascocesti mereu noi, ochii in care ma pierd si ma regasesc de atatea ori... Te iubesc cu fiecare milimetru din mine pentru ceea ce esti si pentru ceea ce sunt si eu alaturi de tine! Si-ti multumesc ca ai stiut sa ma faci sa cred in tine, in noi, in viitorul nostru, si pentru tot efortul pe care-l faci ca sa poti stapani nebunia din mine, si pentru faptul ca stii sa ma tii cand vreau sa fug si sa m-ascund de tine.
   Esti tot ceea ce mi-am dorit, sau poate mai mult de atat... Si vreau ca ceea ce ne uneste sa infloreasca mereu. Sper sa te pot face fericit, pentru ca meriti.

   Te-am cunoscut in 2011, mai... Dar te-am iubit si te iubesc de-o viata...

It's all about Me and You...

I'd like to hide all the things that I feel for you, I'd like to write about them on a paper and to throw it away deep in the ocean. I'd like you to find it and read it again and again...

My dear Lover,

You came in my dream last night and I'm getting sick. There is nothing that can help me. I don't want any treatments just because you're my disease. I like you being my bitter-sweet pain, even if it makes me feel so strange...

Do you remember the day when we've met? You looked so ordinary, but so different in the same time... In your blue eyes I found that something special that I was looking for during my entire life. Your angelic smile touched my heart like nothing else did before... I still see your face in front of mine and I still feel your voice in the wind. It seems like it was yesterday... It's hard for me to believe that the years have passed so fast.
Now, that you're not here by my side, I'd like to thank you for all the unique moments that we have spent together, for all your fragile kisses and for all your tender hugs. You were the only one that could warm my soul in that stormy winter nights. You were the only one that I could believe when you promised to take me to the moon and back. You were the only one that could make me scream of pleasure... I miss making love to you... I miss everything about you... My sweetheart, you made me feel so complete, but you're gone...
I want you to know that I'm still thinking of you. And there is nothing that can erase your image from my mind, nothing that can change my feelings for you. I hate the present just because you are not here to share everything with me, but I'm pretty sure that future is going to put us back together. Just promise not to forget me and never to let me go again!

With love,

your lost Sunshine, D.

Farame de suflet in delirul muzicii de pian

E trist cand ninge-n suflet cu petalele de amintiri ale unei iubiri ascunse. Mi-e greu sa visez la tine cand esti intr-atat de departe. As avea atatea lucruri sa-ti spun, dar nu pot sa rostesc decat tacerea cu buzele inghetate de dor. Cuvintele sunt prea putine ca sa ajunga soapte trimise cu drag sa-ti incante auzul; mi-e teama c-ar deveni hrana pentru vantul care incearca sa taie cu nepasare firul ce ne mai tine impreuna. Nu pot sa-mi imaginez sa traiesc intr-o lume lipsita de tine... Refugiu mi-ar fi dorintele noastre, care inca mai sclipesc in speranta de a se implini vreodata. Sa stii ca si eu inca mai cred in clipa in care o sa-ti sarut ochii senini, o sa-ti mangai chipul cu umbre de copil si o sa te iau in brate. Atunci n-o sa te mai las sa pleci de langa mine.

Nu am putut sa cred ca timpul si distanta stiu sa doara...

Imi lipsesti enorm, inger ratacit prin lume!

Ploua... Orasul se scalda-n tacere, iar sufletu-mi tremura in delir, culegand soaptele stinse de un dor nemarginit... Candva eram doua strune de chitara, ce incercau sa compuna un vis rebel de primavara sub plapuma iluziilor. Ma luai de mana si alergam descult prin ploaie, in cautarea unui colt de curcubeu... Te iubeam pentru ceea ce ma faceai sa simt, pentru felul in care protejai inima mea de copil si-mi umpleai ochii cu lacrimi de fericire. Te iubeam pentru ca existai, pentru ca existam si eu odata cu tine. Te iubeam pentru povestea in care-am crezut cu toata naivitatea fiintei mele, iar acum... acum iubesc jocul elegant picaturilor de ploaie si umbra rece a sarutului tau sters de pe buzele mele, iubesc prezentul si tot ce m-a facut sa uit de tine, iubesc sa ascult melodia toamnei in asteptarea frumosului ce are sa urmeze...

Iti multumesc ca m-ai facut sa aflu ce-i iubirea, suflet de hartie!

Glasul tacerii

risipeste trairi in umbra iluzorie a amintirilor. Insir pe foaie ganduri pline de trecut, ganduri inaripate, ce nu vor sa devina prizoniere ale constiintei. O piesa incearca sa retraiasca povestea noastra... Tu - inger cu bucle rebele si zambet infantil, eu asemeni unui fluture cu vise naive, in cautarea dorului de primavara... Schimb de priviri, nopti de nesomn, plimbari sub clar de luna... Imbratisari calde, atingeri imprimate pe piele, promisiuni plutind spre eternitate... O clipa fusese de ajuns ca sa devii patima nebuna a sufletului meu, iar eu - raza ta de soare. Imagine perfecta pictata -n pulbere de stele, expusa prea devreme in vazul lumii. Am ratacit pe potecile vietii si ne-am instrainat... S-a destramat jocul nostru... Tu nu mai ai acel chip de copil, eu am ramas fara aripi. Dar totusi stiu ca inca ne mai coplesesc sentimentele demult apuse. Inca mai simt lipsa ochilor tai, in care marea-si pierdea seninatatea, si tu... tu inca mai tresari in somn cand te sarut imaginar de noapte buna.

Sa stii ca inimile se vindeca, iar acordurile de chitara pot fi improvizate vesnic...

Forgotten Echoes of a Paper Heart...

You know, baby...

There are moments in my life, when I feel like it's missing a piece from the puzzle of my heart...

Could you help me to find it?
Could you release my dreams and blow them to the rainbow?
Could you whisper me the words I want so much to hear and promise that our love will last forever?
Could you give me wings to fly to the place where we belong together?
Could you kiss the pain away and never bring it back?
Could you be my only one?

Just tell me, could you do it, baby?

Reverberatie a sufletului meu

Timpul a avut grija sa astearna peste aceasta seara un vals cu nuante de melancolie, indemnand sufletele sa vibreze, regasindu-se in memoriile trecutului apus. De multa vreme imaginea ta nu-mi mai alearga prin minte; probabil si-a schimbat locul de joaca, sau si-a gasit un alt destin plin de candoare, asupra caruia intentioneaza sa-si lase amprenta. Visele mele au renascut si-au inceput din nou sa zboare pe aripi de inger, pe aceleasi acorduri optimiste de chitara. Inca mai cred in dragoste eterna, in fluturi si-n primavara, chiar daca ai vrut sa-mi stingi sentimentele cu o furtuna si apoi sa ma lasi sa ma pierd in intuneric. Ai uitat ca-n orice labirint al vietii exista si o cale care nu ne rataceste in nestire?...

Imi place sa ma plimb prin ploaie, pentru ca-mi confera acea armonie spirituala in care-mi pot picta cugetul la infinit. Doar ea reuseste sa-mi asculte ecoul inimii si sa-mi stearga conturul tristetii... De data aceasta insa n-are acelasi efect. Acolo unde domina pustietatea si frigul, inca se mai gasesc umbre de lacrimi calde si adieri de dor. Desi se zice ca totul ramane in urma odata cu scurgerea secundelor, avem momente in care flacara demult uitata reinvie din cenusa si incearca sa palpaie-n gol lipsita de orice speranta. Astazi imi permit sa ma gandesc la tine pentru ultima oara, si apoi o sa te inchid cu o mie de lacate in cel mai tainic loc al sufletului meu...

Ai plutit adesea printre visele mele, ai tesut iluzii, pe care le-ai si distrus intr-un final, ai transformat un joc de cuvinte in unul de trairi superficiale, care n-a stiut sa dureze. Acum sper sa ai si cateva clipe ca sa-mi citesti printre randuri scrisoarea de adio. Am compus-o din stropi de ploaie pe geamul din dormitorul tau, prin care intalneam cu drag rasaritul de soare.

P.S. Iti multumesc pentru amintirile cu noi, schitate pe un colt de stea. Sa stii ca am pornit in cautarea unei iubirii de basm pe care tu n-ai fost capabil sa o creezi.

Ganduri...

Sunt momente in care te regasesc printre umbrele violete ale viselor mele, momente in care amintirile renasc din cenusa si se impanzesc in golul odaii. Adun imagini din trecut asemeni pieselor de puzzle, ca sa recompun povestea noastra. O fac fara sa constientizez... Un inger cu chip sters ma vegheaza de pe pervazul plin de praf. Luna isi reflecta singuratatea in geamul obosit de priviri straine. In minte imi rasuna melodia iluziilor risipite-n neant. Cat de straina imi parea alta data... Insa acum a devenit craiasa gri a sufletului meu, pentru care plonjarea-n neliniste s-a transformat in deprindere.

Nu mai stiu nimic despre tine, decat ca ai ramas un gand pe care l-am notat cu mana tremuranda in jurnalul meu cu pagini galbene atunci cand mi-ai adus in dar fericirea... Apoi te-ai pierdut in trecut, pentru ca lucrurile frumoase inca n-au invatat sa reziste in timp...

Ani in sir am adunat clipe de dor pe care astazi le indrept pe aripi de fluture spre inima ta, ca sa nu uiti de mine niciodata...

What is love?

...senzatia pe care o simti cand buzele lui iti saruta chipul...

...fiorii ce-ti strabat trupul la fiecare atingere a lui...



...dorinta arzanda de a striga intregului univers ca el este cea mai draga fiinta pentru tine...



...tendinta de a petrece impreuna cu el fiecare clipa libera de care dispui...



...cele mai trasnite idei care-ti vin in minte pentru a-i oferi un zambet...



...bucuria de a-l vedea on-line...



...placerea de a-i fi aproape, indiferent de vremea de afara...



...capacitatea de a-i citi gandurile din priviri...



...vesnica asteptare in care te afli pana-i auzi vocea in telefon...



...protectie, intelegere, fidelitate, pasiune, tandrete, caldura...



...dar si teama, durere, confuzie...



...lacrimile fierbinti sterse de stropii de ploaie...



...dorul si singuratatea pe care le simti cand el nu-ti este alaturi...



...tristetea despartirilor...



...si bucuria impacarilor...



Dragostea este un inger cu chip inocent de copil, pe ale carui aripi dormiteaza cele mai intense trairi. Dragostea este candela vesnic arzanda a sufletelor noastre. Dragostea este totul...


"Si daca dragoste nu e, nimic nu e" M. Preda

Ecouri fara glas

Nu mai esti aici... Si totul s-a schimbat odata cu plecarea ta; materia a preluat alte forme, alte culori. De parca am trait un vis cu tine, iar acum am fost trezita la realitate. Lumea e moarta - nu simte, nu zambeste, se zbate pe ritmuri monotone in capcanele destinului. Plutesc si eu in superficialitate, fara vreun scop anume. Doar bataile inimii ma fac sa cred ca traiesc, cu toate ca si ele emana durere, tristete, oboseala. As incerca sa ma reprofilez in prezent, dar sunt prinsa in umbrele trecutului. Ele nu vor sa ma elibereze, ma sufoca. Incep sa ma sting ca flacara unei lumanari, inchisa sub un clopot de sticla. Doar amintirea mai poate face sufletu-mi sa vibreze.
Scriu despre tine, pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricand.
Mi-e dor de ochii tai, de acea privire, in care simteam ca ma topesc, picatura cu picatura; acea privire in care ma refugiam ca sa uit de toate necazurile, pentru ca ea stia cum sa ma aline; acea privire, de care ma indragosteam iar si iar, la fiecare revedere, ca-n prima zi in care mi-a fost dat sa te intalnesc. Mi-e dor de fiorii care-mi aprindeau toate simturile si ma faceau sa tremur la fiecare atingere a ta. Mi-e dor de un zambet, de acel zambet senin, care-mi mangaia chipul mai afectuos decat adierea vantului ce se joaca in parul meu acum, cand pasesc agale pe aleea necunoasterii. Mi-e dor de naivitatea si inocenta cu care adunam vise din stelele cazatoare, pierduta in caldura bratelor tale puternice. Mi-e dor de diminetile in care deschideam ochii si tu erai alaturi de mine. Imi placea sa pun capul pe pieptul tau, sa-ti ascult cantecul inimii, sa-ti simt respiratia, sa te admir cum suradeai prin somn. Erai asemeni unui inger ce odihnea in patul meu... Mi-e dor de ceea ce reprezentam eu cand eram cu tine; mi-e dor de noi, de lucrurile care uneau doua suflete intr-unul singur... Mi-e dor de buzele moi, de lumina, de soare...
E iarna iar, si m-am inchis intr-un castel de gheata. Cand o sa revii, nu ma mai cauta. N-o sa ma gasesti in valsul fulgilor de nea. Asteapta-ma doar, poate ma intorc. Ai grija de visele noastre.

Ieri era un vis... astăzi e doar scrum...

O privire nevinovată aruncată pe furiș... O sclipire de fericire reflectată în roua dimineții chiar din prima clipă în care mi-a fost dat să te cunosc... Emoții... Un zâmbet sincer... O primă atingere șovăitoare... O îmbrățișare plină de căldură și afecțiune... Destăinuiri rostite cu buzele tremurânde... Fiori... Pasiune... Iluzii coapte... Bătăi de inimă tot mai intense... Un amalgam de sentimente pure... Și-un singur vis - nimic să nu ne mai despartă...

Îți mai amintești? Era frumos, poate prea frumos ca să dureze... Acum totul e altfel... Rătăcesc printre ruinele de gânduri și promisiuni deșarte... Privirea care vibra de fericire atunci când îți zăream chipul, astăzi e goală și întunecată... Sufletul suspină în tăcere... Singurătate... Nesiguranță... Timiditate... Toate își lasă amprenta asupra mea...

Nu mai vreau să visez... De ce aș face-o, dacă nu te mai am pe tine? Nu mai am curaj... Nu am ambiție... Nu-mi ajung puteri ca să înfrunt lumea... Încerc să mă ridic... Ascund nehotărârea și tristețea care-mi mistuie ultimul licăr de speranță... Schițez pe față un zâmbet fals, dar nu rezistă prea mult timp... Nu pot să mă prefac... Nu sunt actriță...

De ce s-a spulberat totul? De ce-a rămas doar scrum în urma ta? De ce mă chinuie amintirile? Am prea multe întrebări și prea puține răspunsuri...

Și totuși încă mi-e dor... Ajută-mă să cred din nou în tine...