Ai incercat vreodata sa dai o definitie vietii? Te-ai intrebat care-au fost circumstantele in care ai aparut pe lume, sau ai stat sa te gandesti care-ar fi rostul tau pe acest pamant? De ce unii se nasc in familii avute si nu ajung sa cunoasca ce-ar insemna sa duci lipsa de ceva, pe cand altii nici macar nu au cui sa zica "mama" sau "tata"? De ce unii reusesc cu usurinta sa obtina ceea ce-si doresc, iar altii sacrifica totul, pentru ca, pana la urma, sa se aleaga cu nimic? De ce unii se chinuie sa creeze frumosul, iar altii calca in picioare orice le sta in drum? De ce unii alearga nepasatori in nestire, pe cand altii se zbat pentru fiecare secunda? Poate ca e prea devreme sa aflu raspunsul acestor intrebari, sau poate ca n-o sa-l aflu niciodata...
Tind sa cred ca viata este o continua schimbare, un amalgam de sentimente si trairi, cea mai dura incercare la care este supus fiecare dintre noi. Zilnic ne ciocnim cu cele mai diverse situatii: ne bucuram de victorii, suferim infrangeri, daruim iubire, gustam din amaraciunea dezamagirilor si viselor distruse, fara ca sa ne explicam de ce se intampla acestea. Acordam prea multa importanta lucrurilor marunte si tratam cu indiferenta ceea ce-ar reprezenta intr-adevar o valoare. Alergam prin viata ca printr-un labirint, fara sa-i cunoastem calea cea dreapta. Ajungem in intersectii si pasim cu nehotarare pe o poteca, pentru ca apoi sa privim cu regret in urma si sa o cautam pe alta. Ne cream stereotipuri si iluzii, ducem o continua lupta cu noi insine pentru a atinge perfectiunea, desi suntem constienti ca ea nici macar n-ar exista. In momente de nebunie (sau prostie) alegem sa ne inarmam cu cruzime si sa mergem impotriva destinului, impotriva oamenilor dragi, impotriva celor mai pure sentimente. Ne implicam in cursul vietii altora si dirijam cu sufletele lor asemeni unor marionete dintr-o piesa ieftina de teatru. Treptat, omoram si ceea ce-a mai ramas viu in noi si ne transformam in roboti. La ce ne-ar mai folosi inima, daca preferam sa nu mai ducem cont de ceea ce simte?
Acum cateva ore, am vizionat un film care m-a pus pe ganduri... Nu sunt in stare sa explic toate impresiile pe care mi le-a lasat acesta. Cred ca merita sa fie vazut de fiecare. Sensibilizeaza...
Mai jos expun trailerul.
Tind sa cred ca viata este o continua schimbare, un amalgam de sentimente si trairi, cea mai dura incercare la care este supus fiecare dintre noi. Zilnic ne ciocnim cu cele mai diverse situatii: ne bucuram de victorii, suferim infrangeri, daruim iubire, gustam din amaraciunea dezamagirilor si viselor distruse, fara ca sa ne explicam de ce se intampla acestea. Acordam prea multa importanta lucrurilor marunte si tratam cu indiferenta ceea ce-ar reprezenta intr-adevar o valoare. Alergam prin viata ca printr-un labirint, fara sa-i cunoastem calea cea dreapta. Ajungem in intersectii si pasim cu nehotarare pe o poteca, pentru ca apoi sa privim cu regret in urma si sa o cautam pe alta. Ne cream stereotipuri si iluzii, ducem o continua lupta cu noi insine pentru a atinge perfectiunea, desi suntem constienti ca ea nici macar n-ar exista. In momente de nebunie (sau prostie) alegem sa ne inarmam cu cruzime si sa mergem impotriva destinului, impotriva oamenilor dragi, impotriva celor mai pure sentimente. Ne implicam in cursul vietii altora si dirijam cu sufletele lor asemeni unor marionete dintr-o piesa ieftina de teatru. Treptat, omoram si ceea ce-a mai ramas viu in noi si ne transformam in roboti. La ce ne-ar mai folosi inima, daca preferam sa nu mai ducem cont de ceea ce simte?
Acum cateva ore, am vizionat un film care m-a pus pe ganduri... Nu sunt in stare sa explic toate impresiile pe care mi le-a lasat acesta. Cred ca merita sa fie vazut de fiecare. Sensibilizeaza...
Mai jos expun trailerul.
