Playing with music

Azi am venit cu ceva mai special pentru voi, asa ca deschideti-va Winamp-urile, WMP-urile, iTunes-urile, telefoanele, iPod-urile sau ce play-ere sofisticate mai aveti si apucati-va de testul asta, de-l postati la voi pe blog, dupa ce faceti cunostinta cu rezultatele mele!
Pentru a va cunoaste trecutul, prezentul si viitorul, va setati player-ul la consecutivitatea pieselor SHUFFLE/RANDOM si incepeti testul; la fiecare intrebare citita dati FORWARD si vedeti ce piesa pica. Piesa care canta e raspunsul la intrebare – scrieti-l si nu trisati, indiferent de logica.
Incep si eu:

1. Cum te simti astazi? Jan A.P. Kackzmarek - New Home; probabil tot inca mai visez la ziua in care o sa ajung sa stau de una singura in casuta mea...
2. Vei ajunge departe in viata? Maksim feat. Legalize - Nebo zasipai; adica o sa urc mai sus decat visez? :))
3. Cum te vad prietenii tai? Backstreet Boys - Shape of my heart; mm, romantica, visatoare si sufletista? Exact!
4. Te vei casatori vreodata? O-zone - Oriunde ai fi; deci ma casatoresc oriunde m-as afla, nu?
5. Care e tema preferata a celui mai bun prieten? Zdob si Zdub - Everybody; so funny! ce fac everybody in the casa mare?
6. Care e povestea vietii tale? Giants of Latin - You're my everything; "You're my everything and nothing really matters but the love you bring"... hmm, cine stie?!
7. Cum era in liceu? Donna Summer - Love to love you baby; ce sa zic? au fost tot genul de intamplari si idile, dar piesa e prea de tot!
8. Cum poti avansa in viata? Valerii Meladze - Krasivo; o, da? tocmai asa imi doream sa fie!
9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tai? Richard Clayderman - Love story; cum sa comentez?
10. Ce se preconizeaza pentru weekend? Ruki Vverh - Malish; damn, nu e prea devreme?
11. Ce cantec te descrie cel mai bine? BandEros - Pro krasivuiu zhizni; ce sa zic? I'm trying to live my life in the best way possible!
12. Dar pe bunicii tai? Arsenium - Rumadai; Buni, we gonna party till the morning light?
13. Cum iti merge in viata? Kelly Rowland - Commander; "From here on out I'll be your commander". Deci e evident raspunsul, nu?
14. Ce melodie iti va canta la inmormantare? Berlin - Take my breath away; mda, care respiratie?
15. Cum te vede restul lumii? Viagra - Obmani, no ostan'sea; hm, Viagra???
16. Vei avea o viata fericita? Trey Songz - Made to be together; astrele spun ca pe plan sentimental o sa fie destul de ok!
17. Ce cred prietenii cu adevarat despre tine? 3SE - Ieri si azi; da' maine ce ne facem?
18. Sunt persoane care te doresc in secret? Richard Marx - Right here waiting; sunt, si ma asteapta!
19. Cum ma fericesc singura? Toploader - Dancing in the moonlight; Pe bune? Am fugit afara!
20. Ce ar trebui sa faci cu viata ta? Ryan Leslie - Promise not to call; chiar daca o sa-mi fie dor sa-ti aud vocea? chiar daca o sa am ceva important de zis? chiar daca... sa promit?

Farame de suflet in delirul muzicii de pian

E trist cand ninge-n suflet cu petalele de amintiri ale unei iubiri ascunse. Mi-e greu sa visez la tine cand esti intr-atat de departe. As avea atatea lucruri sa-ti spun, dar nu pot sa rostesc decat tacerea cu buzele inghetate de dor. Cuvintele sunt prea putine ca sa ajunga soapte trimise cu drag sa-ti incante auzul; mi-e teama c-ar deveni hrana pentru vantul care incearca sa taie cu nepasare firul ce ne mai tine impreuna. Nu pot sa-mi imaginez sa traiesc intr-o lume lipsita de tine... Refugiu mi-ar fi dorintele noastre, care inca mai sclipesc in speranta de a se implini vreodata. Sa stii ca si eu inca mai cred in clipa in care o sa-ti sarut ochii senini, o sa-ti mangai chipul cu umbre de copil si o sa te iau in brate. Atunci n-o sa te mai las sa pleci de langa mine.

Nu am putut sa cred ca timpul si distanta stiu sa doara...

Imi lipsesti enorm, inger ratacit prin lume!

Ploua... Orasul se scalda-n tacere, iar sufletu-mi tremura in delir, culegand soaptele stinse de un dor nemarginit... Candva eram doua strune de chitara, ce incercau sa compuna un vis rebel de primavara sub plapuma iluziilor. Ma luai de mana si alergam descult prin ploaie, in cautarea unui colt de curcubeu... Te iubeam pentru ceea ce ma faceai sa simt, pentru felul in care protejai inima mea de copil si-mi umpleai ochii cu lacrimi de fericire. Te iubeam pentru ca existai, pentru ca existam si eu odata cu tine. Te iubeam pentru povestea in care-am crezut cu toata naivitatea fiintei mele, iar acum... acum iubesc jocul elegant picaturilor de ploaie si umbra rece a sarutului tau sters de pe buzele mele, iubesc prezentul si tot ce m-a facut sa uit de tine, iubesc sa ascult melodia toamnei in asteptarea frumosului ce are sa urmeze...

Iti multumesc ca m-ai facut sa aflu ce-i iubirea, suflet de hartie!

Sometimes...

there are so many feelings...

but so few words to say...

Din umbra de peruzea

"Își impunea să-l uite. În fiecare noapte plângea. La lumina lunii, lacrimile fierbinți îi inundau finețea tenului. Sufletul îi era pustiit; o bucată din el s-a desprins odată cu plecarea persoanei alături de care a făurit cel mai sincer sentiment - dragostea, iar cealaltă a devenit amorțită de risipa iluziilor coapte, ce-i coloraseră viitorul în roz. Vorbele spuse de el cu un ton exorbitant de grav, îi înjunghiaseră inima. Nu simțea nimic, în afară de o goliciune care-i apăsa respirația și o făcea să nu mai creadă în vise, în lume, în sentimente... "- Din acest moment s-a terminat totul între noi. Poți să pleci, nu ne mai leagă nimic... - Nici chiar amintirile trecutului? Nici toate sacrificiile pe care le-am făcut pentru tine? De ce ar trebui ca tot ce-am făurit în acești ani împreună, să se spulbere într-o clipă? De ce?!" El n-a stat să-i explice. A luat cheile de la mașină și a plecat... Această scenă-i revenea în minte permanent, și oricât nu încerca să alunge gândurile legate de el, era zadarnic. Imaginea lui îi bântuia conștiința asemeni unei fantome ce nu-și poate găsi liniștea..."
Firul inspirației mi-a fost tăiat de un apel. Era regizorul. Trebuia să stabilim o întrevedere pentru a pune în discuție organizarea unui casting. Aveam nevoie de încă câțiva actori pentru noul nostru film.
De șase ani m-am stabilit în București. În Chișinău mi-au rămas părinții, prietenii, rudele. Chiar dacă am fost nevoită să las în urmă tot ce era al meu, tot de ce m-am atașat în primii nouăsprezece ani de viață, nu regret absolut nimic. Din contra, faptul că am nimerit singură într-o lume nouă, mi-a oferit curaj să înaintez cu pași grăbiți spre realizarea scopurilor mele.
Noua poartă a destinului, care, în aparență, s-a deschis atât de ușor, pregătea să-mi ofere o nebănuită serie de întâmplări, care, la rândul lor, aveau să mă marcheze într-un fel sau altul.
Bucureștiul, de altfel, m-a fascinat din prima clipă în care am pășit pe străzile lui. Chiar dacă este un oraș în culori mai șterse și cu o atmosferă tensionantă, în nici un moment n-am avut ezitări în ceea ce privește decizia de a mă stabili aici; aici, unde totul pare să-mi fie atât de familiar.
În primii doi ani de trai într-o nouă capitală mi-a fost mai dificil. Mă simțeam singură într-o oarecare măsură, chiar dacă am reușit să-mi fac o listă destul de impunătoare de cunoștințe care-mi ofereau sprijinul ori de câte ori apelam la ei. Deși îmi părea că trăiesc un vis, deoarece am obținut accesul în societate într-un mod plin de admirație și reușeam să transfigurez în realitate tot ce-mi planificam cu atâta grijă, aveam momente în care trebuia să lupt cu mine însămi. Exista un inexplicabil dezechilibru între succesele mele și starea mea spirituală. Era un strigăt din interior, simțeam că am nevoie de o schimbare.
Între timp, schimbările au survenit de la sine. Pe când îmi făceam studiile în anul II la Facultatea de Management și Relații Internaționale, mi-a făcut cu ochiul șansa de a mă afirma ca o personalitate cu un simț al creativității foarte rafinat. Am auzit întâmplător despre un program care oferă studenților oportunitatea de a se afirma într-un domeniu mai puțin tentant pentru unii dintre noi, și anume, lumea actoricească. Și chiar dacă nu am avut nici o oarecare tangență cu această sferă de activitate, am hotărât să-mi pun la încercare individualitatea. Evident că am avut momente de ezitare, dar am reușit să mă las convinsă de două prietene, care deși mă știau foarte calculată și rezervată, căci priveam lucrurile doar din extremele filozofice și realiste, credeau în mine și în succesul meu. Vedeam un licăr de speranță în ochii lor de fiecare dată când se întâmpla să punem în discuție acest subiect. Am început să capăt încredere, chiar dacă-mi părea că ele sunt cele care cred în mine mai mult decât eu puteam să cred în propriile mele forțe și abilități. Întotdeauna mă încurajau prin vorbele lor: "Șansele nu sunt decât sclipirile destinului, care îndeamnă oamenii să urce cu câte o treaptă mai sus spre făurirea personalității. Nimic nu e mai important decât să ai dorință și să crezi în capacitățile tale, căci viitorul îți va surâde cu siguranță!" Și viitorul mi-a surâs, într-adevăr. Era o zi de iarnă extraordinar de geroasă. În timp ce mă îndreptam spre locul în care viața avea să ia o altă întorsătură, orașul părea fără suflare; dormita amorțit sub stratul fin de mătase diafană. Ajunsă într-un studio echipat cu bun-gust, am fost supusă unei probe la care trebuia să recit niște versuri extrase la întâmplare. Apoi mi-au fost adresate câteva întrebări, răspunsul cărora trebuia să sune cât mai creativ. Trupul meu, îmbrăcat într-o ținută extrem de elegantă, tremura de emoțiile pe care nu reușeam să le stăpânesc. Tremuram asemeni unei flăcări ce pâlpâie în adierea vântului primăvăratec. Rezultatele nu au fost făcute publice imediat. Abia mai târziu am aflat că la acea preselecție au participat peste două mii de tineri, dintre care o bună parte fuseseră absolvenți ai Facultății de Muzică si Teatru.
Timpul se scurgea foarte repede. Iarna își pregătea deja valizele pentru a ne părăsi țara, iar eu deocamdată nu primisem nici un răspuns. Simțeam cum steaua speranței mele își pierde treptat din strălucire. La un moment dat, mi-am și luat gândurile de la acel casting. Eram conștientă că viața nu ne oferă doar surprize, ci și eșecuri. Pe lângă cursurile ce se țineau la facultate, am hotărât să-mi caut un job, pentru că nu prefer să risipesc timpul pe nimicuri. Din start m-am oferit drept voluntar la un adăpost pentru maidanezi. Animalele ocupă un loc aparte în sufletul meu. Primesc o satisfacție fără margini când observ că tristețea din ochii lor dispare. Sunt mult mai receptivi decât oamenii și știu să răspundă la afecțiunea cu care îi tratez. După o săptămână de voluntariat, am reușit să iau legătura cu o companie internațională, care s-a hotărât să ne ofere sprijin financiar. Teritoriul adăpostului s-a lărgit pe o suprafață de două ori mai mare decât fusese stabilit inițial. Mi s-a propus funcția de vicedirector al acestui "orfelinat" pentru animale. Evident că n-am putut rata această ocazie, am acceptat. […]
Era o dimineață superbă de martie. Razele de soare se strecurau ștrengărește prin fereastră pentru a mă învălui într-o ploaie de mângâieri catifelate. Deodată, începe să-mi sune telefonul. O clipă mi-a fost de ajuns ca să mă reprofilez din tainica lume a viselor, în cea reală. Răspund. De la celălalt capăt al firului mă salută o voce masculină. Cuvintele lui, care păreau să fie scăldate-n căldură, m-au făcut să-mi îndrept gândurile mult prea departe, astfel încât nu mai eram atentă la ceea ce mi se comunica, ci doar la tonalitatea glasului acestui necunoscut. Am reținut o singură frază: "În viitorul apropiat veți primi o scrisoare care va conține toate condițiile prevăzute pentru o colaborare eficientă". Nu aveam nici cea mai vagă idee la ce fel de colaborare se referea subsemnatul domn... Am continuat să fiu aeriană pe parcursul întregii zile, fără ca măcar să-mi dau seama de acest lucru...
Seara, în timp ce mă îndreptam spre casă, acolo unde se află lumea mea plină de amintiri, vise și speranțe, lume în care mă refugiez ori de câte ori mă întorc obosită după o zi plină de cursuri și muncă, am observat un plic roz în cutia mea de corespondență. Primul gând care mi-a venit în minte când am văzut acel plic jucăuș, a fost că cineva încearcă să-mi organizeze o farsă. Am intrat în garsonieră și am deschis imediat scrisoarea. Conținutul m-a făcut să imortalizez pentru un moment prezentul. În felicitare mi se comunica faptul că sunt printre cei zece câștigători ai concursului de actorie și de ea era anexat un contract în care se prevedeau opțiunile referitoare la viitoarele mele spectacole. De bucurie am simțit că plutesc în al nouălea cer, chiar dacă acel cer era aici, pe pământ. Cu prilejul acestui succes, am organizat o petrecere pe cinste, cu multă distracție și voie bună. Deși această noutate s-a făcut așteptată de mult timp, acum aș putea spune că merita... O altă latură a vieții se pregătea să-mi iasă-n cale și să-mi ofere să-i sorbesc din gustul ei dulce cu nuanțe amărui...

Glasul tacerii

risipeste trairi in umbra iluzorie a amintirilor. Insir pe foaie ganduri pline de trecut, ganduri inaripate, ce nu vor sa devina prizoniere ale constiintei. O piesa incearca sa retraiasca povestea noastra... Tu - inger cu bucle rebele si zambet infantil, eu asemeni unui fluture cu vise naive, in cautarea dorului de primavara... Schimb de priviri, nopti de nesomn, plimbari sub clar de luna... Imbratisari calde, atingeri imprimate pe piele, promisiuni plutind spre eternitate... O clipa fusese de ajuns ca sa devii patima nebuna a sufletului meu, iar eu - raza ta de soare. Imagine perfecta pictata -n pulbere de stele, expusa prea devreme in vazul lumii. Am ratacit pe potecile vietii si ne-am instrainat... S-a destramat jocul nostru... Tu nu mai ai acel chip de copil, eu am ramas fara aripi. Dar totusi stiu ca inca ne mai coplesesc sentimentele demult apuse. Inca mai simt lipsa ochilor tai, in care marea-si pierdea seninatatea, si tu... tu inca mai tresari in somn cand te sarut imaginar de noapte buna.

Sa stii ca inimile se vindeca, iar acordurile de chitara pot fi improvizate vesnic...

Forgotten Echoes of a Paper Heart...

You know, baby...

There are moments in my life, when I feel like it's missing a piece from the puzzle of my heart...

Could you help me to find it?
Could you release my dreams and blow them to the rainbow?
Could you whisper me the words I want so much to hear and promise that our love will last forever?
Could you give me wings to fly to the place where we belong together?
Could you kiss the pain away and never bring it back?
Could you be my only one?

Just tell me, could you do it, baby?

Reverberatie a sufletului meu

Timpul a avut grija sa astearna peste aceasta seara un vals cu nuante de melancolie, indemnand sufletele sa vibreze, regasindu-se in memoriile trecutului apus. De multa vreme imaginea ta nu-mi mai alearga prin minte; probabil si-a schimbat locul de joaca, sau si-a gasit un alt destin plin de candoare, asupra caruia intentioneaza sa-si lase amprenta. Visele mele au renascut si-au inceput din nou sa zboare pe aripi de inger, pe aceleasi acorduri optimiste de chitara. Inca mai cred in dragoste eterna, in fluturi si-n primavara, chiar daca ai vrut sa-mi stingi sentimentele cu o furtuna si apoi sa ma lasi sa ma pierd in intuneric. Ai uitat ca-n orice labirint al vietii exista si o cale care nu ne rataceste in nestire?...

Imi place sa ma plimb prin ploaie, pentru ca-mi confera acea armonie spirituala in care-mi pot picta cugetul la infinit. Doar ea reuseste sa-mi asculte ecoul inimii si sa-mi stearga conturul tristetii... De data aceasta insa n-are acelasi efect. Acolo unde domina pustietatea si frigul, inca se mai gasesc umbre de lacrimi calde si adieri de dor. Desi se zice ca totul ramane in urma odata cu scurgerea secundelor, avem momente in care flacara demult uitata reinvie din cenusa si incearca sa palpaie-n gol lipsita de orice speranta. Astazi imi permit sa ma gandesc la tine pentru ultima oara, si apoi o sa te inchid cu o mie de lacate in cel mai tainic loc al sufletului meu...

Ai plutit adesea printre visele mele, ai tesut iluzii, pe care le-ai si distrus intr-un final, ai transformat un joc de cuvinte in unul de trairi superficiale, care n-a stiut sa dureze. Acum sper sa ai si cateva clipe ca sa-mi citesti printre randuri scrisoarea de adio. Am compus-o din stropi de ploaie pe geamul din dormitorul tau, prin care intalneam cu drag rasaritul de soare.

P.S. Iti multumesc pentru amintirile cu noi, schitate pe un colt de stea. Sa stii ca am pornit in cautarea unei iubirii de basm pe care tu n-ai fost capabil sa o creezi.

Ganduri...

Sunt momente in care te regasesc printre umbrele violete ale viselor mele, momente in care amintirile renasc din cenusa si se impanzesc in golul odaii. Adun imagini din trecut asemeni pieselor de puzzle, ca sa recompun povestea noastra. O fac fara sa constientizez... Un inger cu chip sters ma vegheaza de pe pervazul plin de praf. Luna isi reflecta singuratatea in geamul obosit de priviri straine. In minte imi rasuna melodia iluziilor risipite-n neant. Cat de straina imi parea alta data... Insa acum a devenit craiasa gri a sufletului meu, pentru care plonjarea-n neliniste s-a transformat in deprindere.

Nu mai stiu nimic despre tine, decat ca ai ramas un gand pe care l-am notat cu mana tremuranda in jurnalul meu cu pagini galbene atunci cand mi-ai adus in dar fericirea... Apoi te-ai pierdut in trecut, pentru ca lucrurile frumoase inca n-au invatat sa reziste in timp...

Ani in sir am adunat clipe de dor pe care astazi le indrept pe aripi de fluture spre inima ta, ca sa nu uiti de mine niciodata...

What is love?

...senzatia pe care o simti cand buzele lui iti saruta chipul...

...fiorii ce-ti strabat trupul la fiecare atingere a lui...



...dorinta arzanda de a striga intregului univers ca el este cea mai draga fiinta pentru tine...



...tendinta de a petrece impreuna cu el fiecare clipa libera de care dispui...



...cele mai trasnite idei care-ti vin in minte pentru a-i oferi un zambet...



...bucuria de a-l vedea on-line...



...placerea de a-i fi aproape, indiferent de vremea de afara...



...capacitatea de a-i citi gandurile din priviri...



...vesnica asteptare in care te afli pana-i auzi vocea in telefon...



...protectie, intelegere, fidelitate, pasiune, tandrete, caldura...



...dar si teama, durere, confuzie...



...lacrimile fierbinti sterse de stropii de ploaie...



...dorul si singuratatea pe care le simti cand el nu-ti este alaturi...



...tristetea despartirilor...



...si bucuria impacarilor...



Dragostea este un inger cu chip inocent de copil, pe ale carui aripi dormiteaza cele mai intense trairi. Dragostea este candela vesnic arzanda a sufletelor noastre. Dragostea este totul...


"Si daca dragoste nu e, nimic nu e" M. Preda

Apus cu tine...

Iti ating chipul cu degetele tremurande. Iti sarut cu patima buzele de catifea. Simt cum incep sa-mi arda obrajii de la acele cateva lacrimi care-mi tradeaza tainele inimii. Indemn sufletul sa soarba din otrava iluziilor tocite pentru ultima oara. Iar apoi... Apoi o sa dispar din viata ta, precum se sting meteoritii, precum se topesc fulgii de zapada in palma.

S-a facut tarziu... Pasesc fara sa mai privesc in urma. Adio pentru totdeauna, hot de vise!

P.S. Mi-am oprit un colt din zambetul tau senin, ca sa-mi aminteasca de zilele scaldate-n pasiunea noastra.

Speedtest

59 de cuvinte

Niciodata nu m-am gandit la cate cuvinte as fi in stare sa scriu pe minut :D

Ecouri fara glas

Nu mai esti aici... Si totul s-a schimbat odata cu plecarea ta; materia a preluat alte forme, alte culori. De parca am trait un vis cu tine, iar acum am fost trezita la realitate. Lumea e moarta - nu simte, nu zambeste, se zbate pe ritmuri monotone in capcanele destinului. Plutesc si eu in superficialitate, fara vreun scop anume. Doar bataile inimii ma fac sa cred ca traiesc, cu toate ca si ele emana durere, tristete, oboseala. As incerca sa ma reprofilez in prezent, dar sunt prinsa in umbrele trecutului. Ele nu vor sa ma elibereze, ma sufoca. Incep sa ma sting ca flacara unei lumanari, inchisa sub un clopot de sticla. Doar amintirea mai poate face sufletu-mi sa vibreze.
Scriu despre tine, pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricand.
Mi-e dor de ochii tai, de acea privire, in care simteam ca ma topesc, picatura cu picatura; acea privire in care ma refugiam ca sa uit de toate necazurile, pentru ca ea stia cum sa ma aline; acea privire, de care ma indragosteam iar si iar, la fiecare revedere, ca-n prima zi in care mi-a fost dat sa te intalnesc. Mi-e dor de fiorii care-mi aprindeau toate simturile si ma faceau sa tremur la fiecare atingere a ta. Mi-e dor de un zambet, de acel zambet senin, care-mi mangaia chipul mai afectuos decat adierea vantului ce se joaca in parul meu acum, cand pasesc agale pe aleea necunoasterii. Mi-e dor de naivitatea si inocenta cu care adunam vise din stelele cazatoare, pierduta in caldura bratelor tale puternice. Mi-e dor de diminetile in care deschideam ochii si tu erai alaturi de mine. Imi placea sa pun capul pe pieptul tau, sa-ti ascult cantecul inimii, sa-ti simt respiratia, sa te admir cum suradeai prin somn. Erai asemeni unui inger ce odihnea in patul meu... Mi-e dor de ceea ce reprezentam eu cand eram cu tine; mi-e dor de noi, de lucrurile care uneau doua suflete intr-unul singur... Mi-e dor de buzele moi, de lumina, de soare...
E iarna iar, si m-am inchis intr-un castel de gheata. Cand o sa revii, nu ma mai cauta. N-o sa ma gasesti in valsul fulgilor de nea. Asteapta-ma doar, poate ma intorc. Ai grija de visele noastre.