Nu mai esti aici... Si totul s-a schimbat odata cu plecarea ta; materia a preluat alte forme, alte culori. De parca am trait un vis cu tine, iar acum am fost trezita la realitate. Lumea e moarta - nu simte, nu zambeste, se zbate pe ritmuri monotone in capcanele destinului. Plutesc si eu in superficialitate, fara vreun scop anume. Doar bataile inimii ma fac sa cred ca traiesc, cu toate ca si ele emana durere, tristete, oboseala. As incerca sa ma reprofilez in prezent, dar sunt prinsa in umbrele trecutului. Ele nu vor sa ma elibereze, ma sufoca. Incep sa ma sting ca flacara unei lumanari, inchisa sub un clopot de sticla. Doar amintirea mai poate face sufletu-mi sa vibreze.
Scriu despre tine, pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricand.
Mi-e dor de ochii tai, de acea privire, in care simteam ca ma topesc, picatura cu picatura; acea privire in care ma refugiam ca sa uit de toate necazurile, pentru ca ea stia cum sa ma aline; acea privire, de care ma indragosteam iar si iar, la fiecare revedere, ca-n prima zi in care mi-a fost dat sa te intalnesc. Mi-e dor de fiorii care-mi aprindeau toate simturile si ma faceau sa tremur la fiecare atingere a ta. Mi-e dor de un zambet, de acel zambet senin, care-mi mangaia chipul mai afectuos decat adierea vantului ce se joaca in parul meu acum, cand pasesc agale pe aleea necunoasterii. Mi-e dor de naivitatea si inocenta cu care adunam vise din stelele cazatoare, pierduta in caldura bratelor tale puternice. Mi-e dor de diminetile in care deschideam ochii si tu erai alaturi de mine. Imi placea sa pun capul pe pieptul tau, sa-ti ascult cantecul inimii, sa-ti simt respiratia, sa te admir cum suradeai prin somn. Erai asemeni unui inger ce odihnea in patul meu... Mi-e dor de ceea ce reprezentam eu cand eram cu tine; mi-e dor de noi, de lucrurile care uneau doua suflete intr-unul singur... Mi-e dor de buzele moi, de lumina, de soare...
E iarna iar, si m-am inchis intr-un castel de gheata. Cand o sa revii, nu ma mai cauta. N-o sa ma gasesti in valsul fulgilor de nea. Asteapta-ma doar, poate ma intorc. Ai grija de visele noastre.
Scriu despre tine, pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricand.
Mi-e dor de ochii tai, de acea privire, in care simteam ca ma topesc, picatura cu picatura; acea privire in care ma refugiam ca sa uit de toate necazurile, pentru ca ea stia cum sa ma aline; acea privire, de care ma indragosteam iar si iar, la fiecare revedere, ca-n prima zi in care mi-a fost dat sa te intalnesc. Mi-e dor de fiorii care-mi aprindeau toate simturile si ma faceau sa tremur la fiecare atingere a ta. Mi-e dor de un zambet, de acel zambet senin, care-mi mangaia chipul mai afectuos decat adierea vantului ce se joaca in parul meu acum, cand pasesc agale pe aleea necunoasterii. Mi-e dor de naivitatea si inocenta cu care adunam vise din stelele cazatoare, pierduta in caldura bratelor tale puternice. Mi-e dor de diminetile in care deschideam ochii si tu erai alaturi de mine. Imi placea sa pun capul pe pieptul tau, sa-ti ascult cantecul inimii, sa-ti simt respiratia, sa te admir cum suradeai prin somn. Erai asemeni unui inger ce odihnea in patul meu... Mi-e dor de ceea ce reprezentam eu cand eram cu tine; mi-e dor de noi, de lucrurile care uneau doua suflete intr-unul singur... Mi-e dor de buzele moi, de lumina, de soare...
E iarna iar, si m-am inchis intr-un castel de gheata. Cand o sa revii, nu ma mai cauta. N-o sa ma gasesti in valsul fulgilor de nea. Asteapta-ma doar, poate ma intorc. Ai grija de visele noastre.
"Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa,
RăspundețiȘtergereCelor care cred ca dragostea va mai schimba ceva,
Le vom cinta, le vom cinta, le vom spune asa:
Nimeni n-o sa-ti explice ce e dragostea,
Asta singur intr-o zi de vara o vei afla,
Si atunci sa nu uiti de INIMA TA.
Binele si raul in jurul tau se va juca,
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea,
Niciodata sa nu uiti de INIMA TA.
Celor care cred ca visele nu pot muri
Celor care stiu ca ura nu naste copii
Le vom cinta, le vom cinta, le vom spune asa:
Nimeni n-o sa-ti explice ce e dragostea,
Asta singur intr-o zi de vara o vei afla
Si atunci sa nu uiti de INIMA TA.
Binele si raul in jurul tau se vor juca,
Lumea asta moarta, va-ncerca sa-ti fure dragostea,
Niciodata sa nu uiti de INIMA TA.
Niciodata, sa nu uiti de inima ta.
Niciodata.. sa nu uiti de inima ta.."
*(versurile nu sint alcatuite de mine)
Desi ai pus o melodie melancolica precum sint si sentimentele pe care le traiesti zi de zi neputind sa treci de acest val de tristete.. mi-a palcut insa mult si vreau sa stiu cine joaca la pian, a cui e?...timpul uneori pune tot la locul lor...si o raza de soare, un zimbet cald cu un ghiocel de primavara va sosi in in lumea ta pe neasteptate.. :))))))))
Stiu ale cui sunt versurile de mai sus. Vama veche are un stil inconfundabil...
RăspundețiȘtergereNu inteleg, de ce ti s-ar parea ca inca plutesc in acel val de tristete? Sunt foarte bine, nu ma mai tulbura nici un gand din trecut. Ideea e ca nu tot ce contine blogul meu, se refere neaparat la mine, sau la sentimentele mele. Inspiratia se face vinovata de ceea ce scriu.
P.S. Piesa pe care am postat-o, se numeste "Sur le fil" si-i apartine lui Yann Tiersen.
Ms de raspuns la intrebare!!!
RăspundețiȘtergereRecitind iar aceste versuri a inspiratiei tale imi readuc aminte de persoana pe care am ridicato in al saptelea cer si tot eu am fost cel care a tras in ea ca un vinator nemilos de pasari si am lovito de pamint, de cruzimea lumei mature... imi creaza o impresie absurda de parca aceste ginduri (postate pe 7 ianuarie) ce scrii sa-r referi la mine, parca mi le rostesc al ei suflet, ale ei buze, vocea ei frageda-gingasa-delicata si dulce care in mare parte ma facut sa aleg un drum gresit fiindca ma atras dar "click-ul", de care spun multi cind sint intrebati ce te-ar atrage la o persoana reprosind ca e necesar de un "click", nicidecum nu mi-a facut... in special fraza "scriu despre tine pentru ca astazi imi lipsesti mai mult ca oricind" pe care am auzito intr-o seara la telefon de la ea cu ceva zile inainte de apogeul trist al relatiei noastre... ma face dintr-o parte sa surid caci a fost frumos cu ea si sint bucuros ca am cunoscut o fiinta dulce cu sensul pur al cuvintului iar din alta sa fiu trist caci am fost in stare de asa ceva care in citeva rinduri imi pune intrebarea "dar ea e bucuroasa de aceasta cunostinta?"
...muzica buna are un stil inconfundabil si din acest cerc fac parte si ei (vama veche)... cu speranta sa ajung si eu la o statie-un punct-o intersectie a vietii mele unde as fi creativ precum ei, de ce nu chiar asupra acestui domeniu ce se leaga de muzica de calitate -contribuind astfel la exprimarea deschisa a sentimentelor adevarate, la veselia si la alinarea durerilor a multor oameni-, astfel ma retrag de pe blog-ul tau postind cel mai probabil un ultim comentariu fiindca orice-n viata are o limita cu exceptia dragostei caci deastfel poate deveni sau interpretat gresit acest gest ca o impertinenta din partea mea postind cele mai multe comentarii...Sucese tuturor. Incheind cu o fraza de la zdob si zdub "faceti dragoste dar nu razboi"!!!...