Sunt momente in care te regasesc printre umbrele violete ale viselor mele, momente in care amintirile renasc din cenusa si se impanzesc in golul odaii. Adun imagini din trecut asemeni pieselor de puzzle, ca sa recompun povestea noastra. O fac fara sa constientizez... Un inger cu chip sters ma vegheaza de pe pervazul plin de praf. Luna isi reflecta singuratatea in geamul obosit de priviri straine. In minte imi rasuna melodia iluziilor risipite-n neant. Cat de straina imi parea alta data... Insa acum a devenit craiasa gri a sufletului meu, pentru care plonjarea-n neliniste s-a transformat in deprindere.Nu mai stiu nimic despre tine, decat ca ai ramas un gand pe care l-am notat cu mana tremuranda in jurnalul meu cu pagini galbene atunci cand mi-ai adus in dar fericirea... Apoi te-ai pierdut in trecut, pentru ca lucrurile frumoase inca n-au invatat sa reziste in timp...
Ani in sir am adunat clipe de dor pe care astazi le indrept pe aripi de fluture spre inima ta, ca sa nu uiti de mine niciodata...
