1 februarie 2010

Apus cu tine...


Iti ating chipul cu degetele tremurande. Iti sarut cu patima buzele de catifea. Simt cum incep sa-mi arda obrajii de la acele cateva lacrimi care-mi tradeaza tainele inimii. Indemn sufletul sa soarba din otrava iluziilor tocite pentru ultima oara. Iar apoi... Apoi o sa dispar din viata ta, precum se sting meteoritii, precum se topesc fulgii de zapada in palma.

S-a facut tarziu... Pasesc fara sa mai privesc in urma. Adio pentru totdeauna, hot de vise!


P.S. Mi-am oprit un colt din zambetul tau senin, ca sa-mi aminteasca de zilele scaldate-n pasiunea noastra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Search