5 aprilie 2010

Glasul tacerii

risipeste trairi in umbra iluzorie a amintirilor. Insir pe foaie ganduri pline de trecut, ganduri inaripate, ce nu vor sa devina prizoniere ale constiintei. O piesa incearca sa retraiasca povestea noastra... Tu - inger cu bucle rebele si zambet infantil, eu asemeni unui fluture cu vise naive, in cautarea dorului de primavara... Schimb de priviri, nopti de nesomn, plimbari sub clar de luna... Imbratisari calde, atingeri imprimate pe piele, promisiuni plutind spre eternitate... O clipa fusese de ajuns ca sa devii patima nebuna a sufletului meu, iar eu - raza ta de soare. Imagine perfecta pictata -n pulbere de stele, expusa prea devreme in vazul lumii. Am ratacit pe potecile vietii si ne-am instrainat... S-a destramat jocul nostru... Tu nu mai ai acel chip de copil, eu am ramas fara aripi. Dar totusi stiu ca inca ne mai coplesesc sentimentele demult apuse. Inca mai simt lipsa ochilor tai, in care marea-si pierdea seninatatea, si tu... tu inca mai tresari in somn cand te sarut imaginar de noapte buna.


Sa stii ca inimile se vindeca, iar acordurile de chitara pot fi improvizate vesnic...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Search