Ai incercat vreodata sa dai o definitie vietii? Te-ai intrebat care-au fost circumstantele in care ai aparut pe lume, sau ai stat sa te gandesti care-ar fi rostul tau pe acest pamant? De ce unii se nasc in familii avute si nu ajung sa cunoasca ce-ar insemna sa duci lipsa de ceva, pe cand altii nici macar nu au cui sa zica "mama" sau "tata"? De ce unii reusesc cu usurinta sa obtina ceea ce-si doresc, iar altii sacrifica totul, pentru ca, pana la urma, sa se aleaga cu nimic? De ce unii se chinuie sa creeze frumosul, iar altii calca in picioare orice le sta in drum? De ce unii alearga nepasatori in nestire, pe cand altii se zbat pentru fiecare secunda? Poate ca e prea devreme sa aflu raspunsul acestor intrebari, sau poate ca n-o sa-l aflu niciodata...
Tind sa cred ca viata este o continua schimbare, un amalgam de sentimente si trairi, cea mai dura incercare la care este supus fiecare dintre noi. Zilnic ne ciocnim cu cele mai diverse situatii: ne bucuram de victorii, suferim infrangeri, daruim iubire, gustam din amaraciunea dezamagirilor si viselor distruse, fara ca sa ne explicam de ce se intampla acestea. Acordam prea multa importanta lucrurilor marunte si tratam cu indiferenta ceea ce-ar reprezenta intr-adevar o valoare. Alergam prin viata ca printr-un labirint, fara sa-i cunoastem calea cea dreapta. Ajungem in intersectii si pasim cu nehotarare pe o poteca, pentru ca apoi sa privim cu regret in urma si sa o cautam pe alta. Ne cream stereotipuri si iluzii, ducem o continua lupta cu noi insine pentru a atinge perfectiunea, desi suntem constienti ca ea nici macar n-ar exista. In momente de nebunie (sau prostie) alegem sa ne inarmam cu cruzime si sa mergem impotriva destinului, impotriva oamenilor dragi, impotriva celor mai pure sentimente. Ne implicam in cursul vietii altora si dirijam cu sufletele lor asemeni unor marionete dintr-o piesa ieftina de teatru. Treptat, omoram si ceea ce-a mai ramas viu in noi si ne transformam in roboti. La ce ne-ar mai folosi inima, daca preferam sa nu mai ducem cont de ceea ce simte?
Acum cateva ore, am vizionat un film care m-a pus pe ganduri... Nu sunt in stare sa explic toate impresiile pe care mi le-a lasat acesta. Cred ca merita sa fie vazut de fiecare. Sensibilizeaza...
Mai jos expun trailerul.
Tind sa cred ca viata este o continua schimbare, un amalgam de sentimente si trairi, cea mai dura incercare la care este supus fiecare dintre noi. Zilnic ne ciocnim cu cele mai diverse situatii: ne bucuram de victorii, suferim infrangeri, daruim iubire, gustam din amaraciunea dezamagirilor si viselor distruse, fara ca sa ne explicam de ce se intampla acestea. Acordam prea multa importanta lucrurilor marunte si tratam cu indiferenta ceea ce-ar reprezenta intr-adevar o valoare. Alergam prin viata ca printr-un labirint, fara sa-i cunoastem calea cea dreapta. Ajungem in intersectii si pasim cu nehotarare pe o poteca, pentru ca apoi sa privim cu regret in urma si sa o cautam pe alta. Ne cream stereotipuri si iluzii, ducem o continua lupta cu noi insine pentru a atinge perfectiunea, desi suntem constienti ca ea nici macar n-ar exista. In momente de nebunie (sau prostie) alegem sa ne inarmam cu cruzime si sa mergem impotriva destinului, impotriva oamenilor dragi, impotriva celor mai pure sentimente. Ne implicam in cursul vietii altora si dirijam cu sufletele lor asemeni unor marionete dintr-o piesa ieftina de teatru. Treptat, omoram si ceea ce-a mai ramas viu in noi si ne transformam in roboti. La ce ne-ar mai folosi inima, daca preferam sa nu mai ducem cont de ceea ce simte?
Acum cateva ore, am vizionat un film care m-a pus pe ganduri... Nu sunt in stare sa explic toate impresiile pe care mi le-a lasat acesta. Cred ca merita sa fie vazut de fiecare. Sensibilizeaza...
Mai jos expun trailerul.
STII ITI PUI ATIT DE MULTE INTREBARI SI NU GASESTI RASPUNSURILE NECESARE...TE MACINA UNEORI DIFERITE GINDURI ..,DAR AR TREBUI SA TE BUCURI INTII DE TOATE CA NU DUCI LIPSA DE NIMIK CA MULTE LUCRURI LE OBTII CU USURINTA...SI DA....SINT MII CARE NU AU CUI SPUNE MAMA SAU TATA ...DA TU AI!!!E GREU DA.., POATE AI TOTUL, DAR MAI PUTIN DRAGOSTEA SI NU ANUME A PARINTILOR DAR ITI DORESTI SA FII IUBITA SI SA IUBESTI..,POATE DE ASTA ITI PARE CA NU TOATE IN VIATA AU UN SENS, INSA DRAGOSTEA VINE SI EA LA MOMENTUL POTRIVIT...POATE CIND TE VEI ASTEPTA MAI PUTIN...ASA E DAT OMULUI SA SUFERE SA FIE FERICIT SA IUBEASCA SA SE DEZAMAGEASCA...LA UN MOMENT DAT TOTI TRECEM PRIN ASTA ...SI STIU CA MEREU ITI PUI ACEEASI INTREBARE DE CE EU???!OARE MERIT???STIU SI NU E DREPT FIINDCA CU TOTII NE DORIM O PARTICICA DE FERICIRE SI O LUME MICUTA A NOASTRA O LUME DE VIS UNDE TOTUL SA FIE CA IN PARADIS UNDE TOTUL SA AIBA SENS UNDE ZIMBETUL SA NU DISPARA IAR LACRIMA SA NU MAI EXISTE...TOTI SUFERIM,..TOATA VIATA E UN CONTINUU DRUM >>>!!DA CUM AI SPUS CU MULTE RASCRUCI ...SI UNEORI NOI SINTEM CEI CARE NU ALEGEM INCOTRO AR TREBUI SA PASIM CORECT...DAR CHIAR DE NE ABATEM OLEACA DE LA CURS SA STII CA DUMNEZEU NU PERMITE SA NE ABATEM INTRATIT INCIT SA CADEM IN PRAPASTIE EL E MEREU CU NOI UNEORI AR TREBUI SA CEREM AJUTOR SA NE OPRIM...SI CHIAR DE GRESIM SI DOARE NU UITA CA MEREU TE INVETI PRIN GRESELI SI STII CA DATA VIITOARE NU VA MAI FI LA FEL...SCRII FOARTE FRUMOS SI TE INTELEG FOARTE MULT DAR UITE SI TU CU ALTI OCHI IN JUR CA LUMEA NU SA SFIRSIT AICI SI NU E CORECT SA TE MACINE ACESTE GINDURI ZILNIK...GINDESTETE SI SPERA CA MIINE VA FI O NOUA ZI SI POATE UNDEVA E SUFLETELUL CARE TE ASTEAPTA SI SPERA SI EL CA TINE LA O VIATA MAI BUNA FARA TRISTETE SI NUMAI CU ZIMBETUL PE BUZE.....SUCCESE...
RăspundețiȘtergereUnii bebelusi se nasc si vad lumina vietii... Altii nu au acest destin si dispar... Multi se nasc bolnavi si atit de multi ramin orfani... Sufletul lor e plin de pustietate din lipsa unei calduri cei va cuprinde in momentele grele a vietii, din lipsa unui zimbet din inima oferit, lipsa unui azil unde se vor refugia pentru a fi in lumea lor cit de putin n-ar fi, caci in viata clipele frumoase sint de scurta durata dar incercarile la care sintem suspusi in fiecare zi sunt atit de multe incit la un moment dat ne doboara la pamint, ne face sa fim cruzi - precum ai zis ne inarmeaza cu cruzime, sintem drogati de iluzii si de dorinta de a ajunge in frunte cu orice pret, calcam tot, chiar si a noastra insusi demnitate... oare timpul nu poate fi oprit?..din pacate nu...desi toti intilnim momente in care am dori sa-l stopam ca sa raminem in acel loc frumos si sa nu mai fim pusi la rascrucile ei si sa alegem iarasi plini de incertitudine o cale... orice n-am gindi si indiferent de ce alegem trebuie sa fim constienti ca orice drum poate ascunde surprize placute si cu atit mai mult neplacute la care insa responsabilitatea e a noastra fiindca noi alegem si nu viata... De ploua, de ninge, de e o zi senina, mergind pe aceste strazi pustii de inime calde cautam o a doua jumatate care ne va oferi ceea ce cu bani nu se cumpara, cu lacrima nu se intoarce, cu santajare nu gasesti si ca sa o explici ce e in stare nu esti... deoarece iubirea e sentimentul ce ne poate da raspunsul la care e scopul vietii... asadar deschidetiva inimele oameni buni, lasati armele crude de aprare la pamint, uitati de telurile false pe care vi le puneti si traieste clipa ca si cum ar fi ultima caci viata iti permite sa cazi dar te impune sa te ridici… “Life is Beautiful!!!”... Te exprimi foarte frumos… Sarbatori fericite!!!
RăspundețiȘtergere@ Anonim -> Ma bucur ca ma citesti si ca-ti place ceea ce postez. Doar ca n-ai putea sa nu mai scrii cu majuscule?
RăspundețiȘtergere@ Eleanor -> Iti multumesc pentru comentariu. Si tie iti urez sa ai parte de sarbatori fericite alaturi de cei dragi!