Chiar dacă încerc să las în urmă ceea ce putea să ne apropie și țin cu tot dinadinsul să mă refugiez într-o lume care să-mi aparțină numai mie, imaginea ta nu mă părăsește; ochii mei te caută în privirile deșarte ale necunoscuților, subconștientul te readuce înapoi ori de câte ori singurătatea mă prinde în mrejele ei...Chiar dacă vreau să te scot din minte, amintirea ta îmi inundă fiecare gând...
Chiar dacă fug de tine fără ca să-mi pot explica de ce o fac, cele mai frumoase vise ne unesc inimile într-o suflare și transformă în picături de eternitate clipele în care suntem împreună...
Chiar dacă crezi că-mi ești străin, eu am senzația că te cunosc de-o viață; ești ființa care mi-e cea mai dragă din întreg universul, ființa pe care o păstrez în suflet ca pe unicul cristal al fericirii mele...
Chiar dacă mi-e greu să recunosc, ești totul pentru mine... Ești îngerul cu chip de om, ce-a apărut în calea mea atunci când mă așteptam cel mai puțin. Ești patimă și dor, dragoste și mângâiere, lacrimă și speranță, fior și nebunie... Ești tot ce-mi poate oferi mai deosebit viața...
Și totuși când va veni ziua în care va prinde aripi visul de a te strânge în brațe și de a transfigura în șoapte dorințele ce-mi invadează cugetul? Cât o să mai ascund faptul că îmi lipsești tot mai mult cu fiecare secundă care se evaporă în trecut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu