În culori

A sărit din pat și s-a îndreptat spre fereastră. Dimineața cețoasă de toamnă îi prevestea o nouă zi plină de monotonie. Pe chip i se zăreau urmele de oboseală. Erau amprentele rămase după o noapte nedormită. N-a dus cont de scurgerea timpului, a avut de înfruntat prea multe gânduri. Încă nu-și revenise... A simțit o aromă puternică de cafea și s-a întristat. Obișnuia să-i prepare cafea iubitului, înainte ca să-l petreacă la serviciu. Adora să aibă grijă de el...

Totuși n-a stat să rătăcească prea mult pe aleile amintirilor. A mai privit o dată în oglindă pentru a se convinge că pantofii i se asortează perfect cu ținuta pe care a ales s-o poarte, dar atenția i s-a focusat asupra altui detaliu - ochii. A observat pustietatea care se reflecta în ei și a înțeles că nu mai poate continua pe aceeași lungime de undă. Viața avea nevoie de o schimbare... Și-a luat paltonul și a ieșit, dar nu ca de obicei. Lăsase cheile de la mașină pe pervaz; a pornit pe jos. În fața blocului o întâmpinase un bătrân. Se pare că aștepta pe cineva. În privirea lui încă mai ardea o flacără mică de speranță, chiar dacă acel cineva nici măcar n-avea de gând să apară...

Fata pășea încet, fascinată de frumusețea din jur. Lumea îi părea deosebită. Un copil i-a zâmbit inocent. Ochii ei și-au regăsit sclipirea de altădată... S-a simțit fericită; probabil a trăit cea mai fericită clipă din ultimele săptămâni...
S-a schimbat...A învățat să cadă și să se ridice... A învățat că orice sfârșit prevede un nou început... A învățat să savureze bucuria din cele mai mărunte lucruri, cărora nu le acorda destulă importanță până acum... A îndrăgit toamna...

A învățat să iubească viața, cu toate culorile ei...